O ofensivă diplomatică este în curs de desfășurare pentru a se asigura că Regatul Unit nu discriminează post-Brexit nicio țară din Uniunea Europeană în privința cu taxelor de viză de muncă. Acestea sunt în prezent mai scumpe pentru cetățenii din cinci state membre decât pentru restul blocului, printre care și România, transmite Politico.

Cetățenii din 25 de țări, dintre care 21 din Uniunea Europeană, primesc reduceri de 55 de lire la taxa pe care trebuie să o plătească pentru a aplica pentru o viză de lucru în Marea Britanie. Categoriile țintite sunt antreprenorii, lucrătorii în sistemul medical, cercetătorii sau angajații temporari.

Românii, printre cetățenii discriminați

Angajatorii economisesc, de asemenea, bani atunci când recrutează din aceste țări, deoarece companiilor nu li se cere să plătească taxa de 199 lire necesară pentru a elibera un certificat de sponsorizare pentru angajarea lor.

După cum spuneam, cinci țări din UE nu sunt eligibile pentru această reducere de taxe: Bulgaria, Estonia, Lituania, România și Slovenia.

O parte dintre aceste țări cer acum ajutor Comisiei Europene pentru a aborda această diferențiere, susținând că Bruxelles-ul nu poate permite Regatului Unit să încalce principiul de non-discriminare între țările membre UE.

„Din perspectiva noastră, acest tratament diferențiat trebuie să fie atent verificat. Problema nu este neapărat legată de cele 55 de lire pe care cetățenii din cele cinci state membre trebuie să le plătească în plus față de alți cetățeni europeni, ci de tratamentul diferențiat în mod clar”, este de părere un diplomat european, citat de Politico.

Regatul Unit se bazează pe o cartă din 1961

Guvernul britanic susține că lista sa de eligibilitate se bazează pe semnatarii Cartei sociale a Consiliului Europei (CESC), un tratat internațional datând din 1961 adoptat de 26 de țări, inclusiv Marea Britanie.

Articolul 18.2 din cartă stabilește o obligație pentru țările semnatare de a „simplifica formalitățile existente între ele și să reducă sau să abolească taxele de cancelarie care sunt plătite de lucrătorii străini și de angajatorii lor”.

Dar diplomații UE pun la îndoială această interpretare a Regatului Unit, spunând că nu toate țările UE care au semnat-o s-au declarat obligate prin articolul 18.2, dar sunt în continuare scutite de la plata completă a taxei.

Cu toate acestea, Regatul Unit insistă însă că își bazează politica pe tratatul inițial al Consiliului Europei și spune că dacă ar reduce costurile vizelor pentru niște țări care nu fac parte din vreun tratat internațional ar fi în sine o problemă de discriminare.

Trimișii UE pun însă presiune pe Comisie, spunând că acesta este primul exemplu al normelor de imigrație post-Brexit ale Regatului Unit care tratează diferit cetățenii UE pe baza naționalității lor. Aceștia au avertizat că după Brexit, Marea Britanie va discrimina probabil cetățenii UE în alte decizii de mobilitate care se apropie, de exemplu, atunci când decide care țări pot participa la schema sa de mobilitate pentru tineri – deschisă în prezent pentru nouă economii dezvoltate din afara blocului.