Pentru 22 de milioane de romani, Uniunea Europeana este un El Dorado. Locuri de munca, salarii decente, studii in strainatate, posibilitatea de a calatori liber de colo-colo si de a se stabili in tari pe care le vad astazi doar in pliante ii fac pe cei mai multi dintre noi sa nu aiba rezerve in ceea ce priveste aderarea. Aparent avantaj pentru clasa politica, entuziasmul cetatenesc se poate transforma rapid in handicap. Hraniti ani de zile cu iluzii, oamenilor le va fi greu sa inteleaga de ce, pe masura ce se apropie sorocul aderarii, nu-i loveste prosperitatea, ba mai mult, trebuie sa respecte reguli despre care nimeni nu le-a spus nimic si care lovesc direct interesele lor economice. taranii vor fi pusi in fata interdictiei de a-si sacrifica animalele in ograda, de a cultiva vita-de-vie in spatele casei sau de a face tuica. Ciobanii nu vor mai putea vinde branza produsa traditional la stana si lista poate continua. Efectul poate fi devastator: inselati in asteptari, oamenii pot spune masiv „NU” aderarii, toate sacrificiile si realizarile de pana atunci fiind date uitarii.
Jumatatea goala a paharului aderarii este trecuta sub tacere
„Deocamdata, informatiile publice despre Uniunea Europeana insista numai pe beneficiile aderarii. Uniunea Europeana nu ne rezolva problemele. Aderarea este o miza prea importanta pentru a ne putea permite sa o pierdem in jocul electoral”, spune Dan Jurcan, ex-secretar de stat la recent restructuratul Minister al Informatiilor Publice. Ca participant activ la elaborarea strategiei de comunicare guvernamentala privind aderarea, Dan Jurcan considera ca „Atunci cand aspectele referitoare la aderarea la Uniunea Europeana, cunoscute acum la nivel oficial, vor fi cunoscute si de cetateni, euforia integrarii se va risipi. Acolo unde exista un curent antiintegrare puternic, cazul Sloveniei sau Maltei, este un semn ca integrarea este prezentata populatiei cu argumente rationale, nu publicitare”.
Informarea romanilor este deocamdata in stadiu incipient. Exista o strategie guvernamentala, pentru care oficialii au fost laudati la Bruxelles si, daca luam in serios declaratiile diversilor functionari publici, ea este in plina desfasurare. Anul acesta ar trebui duse la bun sfarsit 20 de proiecte de comunicare. Echipe formate din ministere, sindicate, patronate, ONG-uri ar trebui sa lucreze in parteneriat cu Delegatia Comisiei Europene pentru ca si cel mai neinteresat roman sa afle ce il asteapta.
Luate insa la bani marunti, proiectele nu sunt tocmai in grafic. Mai grav, sunt situatii in care partenerii de proiect nici macar nu au aflat ca le revine nobila misiune de a destepta populatia. „Cum sa muncesti in Uniunea Europeana” este unul dintre proiectele de comunicare care, fara indoiala, se bucura de mare succes. Este derulat de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, in colaborare cu Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca, si are ca finalitate informarea cetatenilor romani despre posibilitatile de a-si vedea visul cu ochii: un loc de munca in strainatate. Desi scriptic a inceput in aprilie, la Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca nimeni nu stie nimic despre el. Nici cei din Blocul National Sindical nu stiu nimic despre „Politicile sociale si locurile de munca”, proiect cu care figureaza in plina desfasurare in strategia guvernamentala.
Restructurarea Guvernului abureste comunicarea
„Integrarea europeana si comunitatile locale”, un alt proiect de comunicare, avand ca obiectiv „transmiterea informatiilor despre locul si rolul comunitatilor locale in Uniunea Europeana”, este confundat de prefecturi cu un alt proiect: „Functionarii publici si integrarea in Uniunea Europeana”. Incercarile de a lamuri situatia s-au soldat cu un raspuns clar din partea unui alt ex-secretar de stat, tot dintr-un minister restructurat. „Este putina dezorganizare acum, s-a restructurat Guvernul si inca nu se stie cine si in ce fel va continua proiectele incepute de Ministerul Administratiei Publice”, spune Marius Profiroiu.
Confuzia si dezorganizarea sunt explicabile. Birourile de integrare europeana de pe langa prefecturi si consilii locale sunt aproape goale. Lipsa de oameni, lipsa de bani, pe alocuri lipsa de bunavointa din partea mai marilor judetelor, pentru care campania electorala sau distribuirea titlurilor de proprietate sunt cu adevarat prioritatile zilei. Actiuni gen „Ziua Europei” sau „Primavara Europeana” au avut succes, dar in ansamblu sunt contrabalansate de necunoasterea generala a ceea ce inseamna aderarea cu adevarat. Situatia nu este disperata. Vecinii nostri unguri si polonezi au facut campanie pe ultima suta de metri. Nu a fost de informare, ci publicitara. Au vandut imaginea aderarii la Uniunea Europeana ca pe un detergent: numai beneficii. Avem asadar marele avantaj al observatorului, acela de a invata din experienta altora.
Ce este si cui foloseste o campanie cinstita
· Scopul campaniei de informare nu este acela de a-i convinge pe romani ca trebuie sa aprobe fara rezerve aderarea la Uniunea Europeana. Obiectivul trebuie sa fie acela de a oferi o imagine reala a ceea ce inseamna Uniunea Europeana, cu avantajele si dezavantajele posibile, cu toate schimbarile posibile la nivel economic, financiar, politic si administrativ.
· Castigatorii campaniei de informare:
– populatia intelege exigentele integrarii si isi ajusteaza asteptarile la realitate.
– clasa politica evita sanctionarea la urne, foarte posibila daca electoratul se simte inselat.
– Uniunea Europeana, pentru ca suntem asimilabili numai in masura in care cunoastem, acceptam si aplicam regulile.
· Sondajele de opinie arata ca intre gradul de informare si entuziasmul popular raportul este invers proportional. Cu cat au mai putine informatii despre impactul real, la nivel personal, al aderarii, cu atat oamenii sunt mai entuziasti. Este cazul romanilor. Din 100 de persoane, 78 nu au nici cel mai mic dubiu ca 2007 inseamna sfarsitul problemelor. Doar doua persoane din 100 sunt sceptice. Cei mai bine informati sunt si mai prudenti: 25% dintre maltezi, 21% dintre letoni si 14% dintre cehi.
