Vânzarea Rompetrol pare să fi luat minţile tuturor, şi lumea se gândeşte acum numai la miliarde de dolari. Până şi pe holurile Ministerului Economiei se visează cu ochii deschişi la cât de frumos ar fi să mai avem un Petrom de vânzare.

Aflat pe plajă la Costineşti, la şcoala de vară a tineretului liberal, ministrul Varujan Vosganian, chestionat de un tânăr coleg de partid despre vânzarea Rompetrol în comparaţie cu cea a Petrom, dă o replică năucitoare. „Recomand AVAS să verifice cu mare atenţie, la toate scadenţele, dacă Petrom îşi îndeplineşte obligaţiile şi, dacă are cea mai mică şansă să oprească contractul, să-l oprească“, a trântit ministrul replica.

După ce tranzacţia anului, vânzarea de către Dinu Patriciu a 75% din acţiunile grupului Rompetrol către kazahii de la KazMunaiGas pentru 2,7 miliarde de dolari, a făcut prima pagină a ziarelor, a fost întoarsă pe toate feţele de analiştii economici şi a ajuns motiv de dispută în cercurile politice, o întrebare totuşi rămâne. Şi probabil că această întrebare l-a împins şi pe ministrul economiei să îndemne Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să stea cu ochii pe OMV şi să îi aştepte pe austrieci la cotitură cu cea mai mică greşeală care ar putea constitui un motiv de reziliere a contractului de vânzare a Petrom. Iar întrebarea care roade este: dacă Rompetrol este evaluat la 3,6 miliarde de dolari, atunci de ce statul român a vândut jumătate plus 1% din Petrom, cea mai mare companie românească la acea vreme, cu doar 1,5 miliarde de euro? Este Rompetrol supraevaluat, în dorinţa kazahilor de a intra cu orice preţ pe piaţa europeană, sau a fost Petrom subevaluat?

Răspunsul trebuie să ţină cont de mai mulţi factori. „Să nu uităm că, în cazul Petrom, a fost un contract negociat de stat, iar în cazul Rompetrol de o persoană privată“, subliniază analistul Dragoş Cabat, CFA.

Potrivit agenţiei de rating Standard & Poor’s, preţul tranzacţiei dintre Rompetrol şi KazMunaiGas este mare raportat la profitul operaţional înregistrat de cele două companii în 2006. „Să nu uităm însă că, la vremea vânzării Petrom, România era o altă ţară, iar KazMunaiGaz a plătit acum în plus şi pentru faptul că a cumpărat o companie din UE şi a intrat astfel pe piaţa europeană“, afirmă Markus Piuk, avocat coordonator al casei de avocatură Schoenherr şi Asociaţii, printre clienţii căreia se numără şi Petrom. „În plus, statul român şi-a păstrat unele drepturi, destul de importante în cadrul companiei, prin acţiunea de aur, de aceea şi problemele pe care le are acum cu Bruxelles-ul, iar acest fapt a mai scăzut din preţ la negociere“, adaugă Piuk.

În afară de aceasta, o altă diferenţă majoră este dată de strategiile celor doi cumpărători. „Achiziţia Petrom a reprezentat pentru OMV completarea la nivel regional a operaţiunilor pe care le desfăşura deja în zonă. Rompetrol înseamnă pentru KazMunaiGas o rebalansare semnificativă a value-chain-ului către produsul final, precum şi accesul mult mai bun către piaţa europeană“, spune Cristian Manole, business analyst la compania Capital Partners. Modul de abordare al celor două tranzacţii este şi el diferit. Petrom a fost vândut de către un vânzător interesat să vândă, în condiţiile unei cereri reduse în acel moment, iar Rompetrol şi-a găsit cumpărătorul în urma unei proceduri private de licitaţie, competitive, pe fondul unui interes crescut al companiilor din domeniu.

Comparaţia dintre OMV-Petrom şi noua entitate formată din Rompetrol, în spatele căreia se află KazMunaiGaz rămâne însă inevitabilă. Mai ales prin prisma faptului că, în cazul în care Dinu Patriciu, care va rămâne în continuare la conducerea companiei, reuşeşte să îşi adjudece privatizarea rafinăriei NIS din Serbia, atunci cele două grupuri vor deveni principalii rivali pe piaţa regională. Iar dorinţa kazahilor de a se extinde în Europa pare foarte mare, resursele financiare putând să le asigure punerea în practică a intenţiei. De altfel, faptul că grupul KazMunaiGaz a extras în primul semestru 8,2 milioane de tone de ţiţei, cu 25% mai mult decât producţia anuală a României, dar a prelucrat mai puţin decât rafinăria Petromidia, cel mai important activ al grupului condus de Patriciu, poate fi un indiciu al motivului pentru care kazahii au pus ochii pe Rompetrol.

Cea de a doua companie de petrol de pe piaţa românească se apropie destul de mult de ceea ce reprezenta Petrom la momentul vânzării. Şi, la o analiză mai atentă, preţurile de vânzare ale celor două companii nu sunt chiar atât de diferite. Austriecii de la OMV au plătit (cu tot cu majorarea de capital) 1,5 miliarde de euro pentru 51% din Petrom, adică 1,86 miliarde de dolari, ceea ce înseamnă că fosta Societate Naţională a Petrolului a fost evaluată, la acea dată, la circa 3,7 miliarde de dolari.

În condiţiile în care Rompetrol Group are o cifră de afaceri de 5,6 miliarde de dolari, o reţea de distribuţie extinsă în mai multe ţări, iar businessul este bine dimensionat şi orientat către extindere şi obţinerea de profit, ipoteza că vânzarea Petrom a fost nereuşită începe să îşi piardă din argumente.

Factorul care echilibrează balanţa este însă evaluarea zăcămintelor aflate în exploatarea Petrom la acea dată. Având în concesiune circa un miliard de barili echivalent petrol, Petrom a putut recupera din handicapul de a fi o companie de stat, puţin restructurată.

De altfel, majoritatea analiştilor chestionaţi de Capital în legătură cu acest subiect sunt categorici şi susţin că, în ciuda aparenţelor, preţul obţinut de stat pentru Petrom reflectă valoarea companiei la acel moment, în condiţiile date, la fel cum şi preţul obţinut de Dinu Patriciu pentru Rompetrol este corect în conjunctura actuală a pieţei.

«La Petrom, contractul l-a negociat statul, la Rompetrol, o persoană privată.»

Dragoş Cabat, CFA

61-5778-0809analiza36.jpgPetrom

Înfiinţată după un scandal, privatizată cu cântec

Societatea Naţională a Petrolului Petrom SA a fost înfiinţată în anul 1997, după desfiinţarea fostei Companii Române a Petrolului (CRP). Petrom era compusă, în acel moment, din rafinăriile Arpechim şi Petrobrazi, fosta regie Petrom RA, sistemul de conducte al Petrotrans şi reţeaua de distribuţie PECO. Ulterior, în 1998, a intrat în componenţa companiei o nouă sucursală, INCERP Ploieşti. În 1999 a fost cumpărat şi combinatul Doljchim Craiova, iar în acelaşi an s-a descoperit cel mai mare zăcământ petrolier românesc din ultimii 25 de ani, pe platoul continental al Mării Negre. Primii paşi către privatizare au fost făcuţi tot în 1999, prin realizarea unei majorări de capital şi prin restructurarea sectorului de up-stream, fiind disponibilizate 13.000 de persoane. O altă reducere a numărului de angajaţi a survenit şi în martie 2002, când a fost externalizată sucursala Petroserv către Petrom Service SA. În aprilie 2002, a fost publicat în presa internă şi internaţională anunţul privind selectarea consultantului pentru privatizare.

În 2004, compania a fost preluată de OMV pentru o sumă totală de circa 1,5 miliarde de euro, din care 670 de milioane plătiţi direct statului pentru 33,34% din acţiuni, iar diferenţa sub forma unei majorări de capital, până la 51% din acţiuni.

REŢEAUA DE DISTRIBUŢIE: 700 de staţii
În momentul privatizării, Petrom avea cea mai extinsă reţea de benzinării din România. Multe dintre staţiile Petrom, moştenite de la fostele PECO, erau însă neprofitabile, fiind plasate în zone cu cerere mică. De asemenea, cea mai mare parte a necesitat ulterior investiţii pentru modernizare. De altfel, închiderea sau restructurarea fostelor sucursale PECO a fost încheiată de-abia în prima parte a acestui an.

CAPACITATEA de RAFINARE: 8 milioane tone/an
Cele două rafinării ale Petrom, Arpechim şi Petrobrazi, asigurau o capacitate de prelucrare de 3,5, respectiv 4,5 milioane de tone de ţiţei. În anul 2004, ele au prelucrat împreună 6,4 milioane de tone, mai mult de jumătate din totalul de 12 milioane de la nivelul întregii ţări.

NUMĂR DE ANGAJAŢI: 50.025
„Armata“ de angajaţi ai Petrom a tras mult în jos preţul companiei, mai ales în condiţiile în care reprezentau o forţă de temut la nivel sindical. În ceva mai mult de doi ani, numărul de angajaţi ai Petrom s-a redus la aproximativ 37.000. „Un investitor într-o companie de asemenea talie îşi pune imediat problema posibilităţii de a reduce costurile, inclusiv cu personalul excedentar. Prezenţa unor sindicate puternice în companii care necesită restructurări şi reduceri de personal scade imediat preţul ofertat“, apreciază un observator din piaţă.

INVESTIŢII DE MEDIU NECESARE: 178 milioane euro
Recenta închidere temporară a rafinăriei Arpechim a scos la iveală cât cântăresc investiţiile de mediu în cadrul privatizării. În general, în astfel de tranzacţii, cumpărătorul ia în calcul riscul ca, ulterior cumpărării, să apară răspunderi sau datorii ce fuseseră „uitate“ atâta timp cât statul era proprietarul companiei. Iar la o companie de dimensiunile Petrom, niciun efort de a le depista înainte de privatizare nu poate avea un succes garantat.

REZERVE ŞI CONCESIUNI: Un miliard de barili
Cea mai controversată latură a procesului de privatizare a fost, în cazul Petrom, reprezentată de evaluarea zăcămintelor exploatate. Evaluarea realizată de Credit Suisse First Boston, la 22 de dolari pe baril, un preţ apropiat de cel al pieţei la acel moment, a fost contestată ulterior, după ce preţul a ajuns de trei ori mai mare în mai puţin de trei ani.

CIFRA DE AFACERI: 2,6 miliarde dolari
Deşi capacitatea de rafinare a Petrom era, în momentul privatizării, aproape dublă faţă de cea actuală a Rompetrol, numărul de angajaţi de 5,8 ori mai mare şi beneficia şi de avantajul de a avea activităţi importante pe partea de producţie, cifra de afaceri era la jumătate faţă de cea a grupului condus de Dinu Patriciu.

PROFITUL: 34,9 milioane dolari (EBITDA)
Activitatea de bază a adus profit în anul 2004 pentru Petrom, chiar dacă nu unul extraordinar de mare. În schimb, rezultatul operaţional final (EBIT) a fost negativ, consemnând o pierdere de 178 de milioane de dolari. Rezultatul financiar a fost şi el negativ, aşa că pierderea brută a fost şi mai mare, depăşind 250 de milioane de dolari. Între timp, situaţia s-a schimbat în bine, iar Petrom a înregistrat, anul trecut, cel mai mare profit din istorie al unei companii autohtone, 2,28 milioane de euro net.

61-5779-0809analiza36_1.jpgRompetrol

De la privatizare prin MEBO, la top 25 în Europa

Compania a fost înfiinţată în 1974, ca operator de comerţ exterior pentru afacerile cu petrol ale statului. A fost privatizată prin metoda MEBO în 1993, iar cifra sa de afaceri s-a redus treptat până la circa 6 milioane de dolari în 1998, când a fost cumpărată de Dinu Patriciu şi un grup de investitori autohtoni. Compania îşi mută sediul în paradisul fiscal olandez un an mai târziu, când are loc şi prima achiziţie, rafinăria Vega din Ploieşti. În urma unei infuzii de capital din partea Romanian and Moldavian Direct Fund, în 2000 preia Petros, principala companie românească de servicii în domeniul exploatării ţiţeiului, redenumită Rompetrol Well Services.
În 2001, achiziţionează Petromidia, cea mai mare şi modernă rafinărie românească, pentru 50,5 milioane de dolari, iar un an mai târziu fondul de investiţii iese din stuctura acţionariatului grupului, 25,1% din acţiuni fiind preluate de OMV. În 2005, după achiziţia Petrom, OMV iese din acţionariat. În acel an veniturile grupului s-au ridicat la 2,35 miliarde de dolari, iar profitul net a ajuns la 84 de milioane.
Anul trecut grupul a cumpărat în totalitate reţeaua de benzinării şi depozitele Dyneff, pătrunzând pe piaţa franceză a distribuţiei de produse din petrol şi a intrat în topul 25 a celor mai mari companii europene, ca cifră de afaceri.

REŢEAUA DE DISTRIBUŢIE: 630 de staţii
Achiziţia recentă a lanţului de benzinării francez Dyneff a adus grupului Rompetrol o creştere substanţială a reţelei de distribuţie, cu aproape 250 de staţii. La nivel naţional, Rompetrol Downstream, divizia de distribuţie a grupului, operează 350 de staţii, dintre care 300 Rompetrol şi Rompetrol Partner, şi 50 Expres. „Lanţul de desfacere din Franţa are enormul merit de a fi recunoscut de autorităţile din Franţa/Uniunea Europeană, iar acest lucru măreşte semnificativ valoarea afacerii Rompetrol pentru un achizitor din afara UE“, afirmă un expert al unui fond de investiţii internaţional.

CAPACITATEA DE RAFINARE: 4,4 mil. de tone/an
Cele două rafinării ale Rompetrol sunt de fapt una singură, pentru că Vega prelucrează în prezent cantităţi reduse de materie primă. Rompetrol Rafinare, în schimb, a beneficiat de investiţii masive pentru eficientizare şi mărirea capacităţii de producţie. Chiar şi aşa, potrivit datelor contabile, partea de rafinare a Rompetrol este şi în acest moment pe pierdere.

NUMĂR DE ANGAJAŢI: 8.500
Pentru o companie petrolieră, Rompetrol Group are un număr rezonabil de angajaţi, ceea ce o face să atingă şi o eficienţă de invidiat. Se poate spune că salariaţii sunt unul dintre punctele forte ale afacerii, spre deosebire de Petrom, unde numărul acestora a fost mai degrabă o povară.

INVESTIŢII DE MEDIU NECESARE: 72 mil. dolari
În ceea ce priveşte investiţiile de mediu, Rompetrol stă mai bine decât Petrom în momentul de faţă, mai ales în condiţiile în care o bună parte din programul de investiţii derulat în ultimii ani a ajutat la cumpărarea de utilaje noi, adaptate cerinţelor de mediu din Uniunea Europeană. Inestiţiile de 72 de milioane de dolari erau estimate pentru perioada 2005-2009.

REZERVE ŞI CONCESIUNI: Nu extrage petrol
Lipsa segmentului de extracţie este, cu siguranţă, cel mai mare dezavantaj al Grupului Rompetrol. De altfel, vânzarea pachetului majoritar către KazMunaiGas a avut printre motive tocmai crearea unui grup petrolier integrat, care să cuprindă toate etapele lanţului de producere a carburanţilor: extracţie, rafinare, distribuţie şi comercializare.

CIFRA DE AFACERI: 5,6 miliarde dolari
Eficienţa activelor şi a personalului, dar şi achiziţionarea lanţului de benzinării Dyneff, au urcat cifra de afaceri a grupului cu mai mult de 100% în anul 2006 faţă de 2005, după ce şi în 2005 aceasta se dublase comparativ cu anul precedent. Raportat la numărul de angajaţi, rezultă o cifră de afaceri de 664.705 dolari pe angajat. Estimările companiei prevăd atingerea unei cifre de afaceri de 10 miliarde de dolari pe an până în 2010. La acest capitol, Rompetrol Group stă deja mai bine decât Petrom, care a raportat în 2006 o cifră de afaceri de doar 4,6 miliarde de dolari, însoţită însă de un profit mult mai ridicat.

PROFITUL: 164 milioane dolari (EBITDA)
Profitul operaţional al grupului nu a fost, în 2006, extrem de mare raportat la cifra de afaceri, însă a fost afectat în bună măsură şi de investiţiile realizate în ultima perioadă. În primul semestru al anului 2007, în schimb, el a crescut cu 83% faţă de perioada similară a anului trecut, de la 63 de milioane de dolari la 115 milioane.