Nu este pentru prima data cand RomTelecom tine paginile ziarelor. Incepand cu pomenile legislative pe care Sorin Pantis, ex-ministrul Comunicatiilor, le-a facut regiei sub justificarea stravezie ca numai astfel vin investitorii strategici, continuand cu privatizarea in sine si terminand cu politica tarifara, subiectul pare inepuizabil. In timp ce organele de supraveghere a pietei se intrec in declaratii belicoase la adresa modului in care operatorul de telefonie fixa intelege sa-si trateze abonatii, in timp ce politicienii pun sub semnul intrebarii contractul de privatizare si respectarea lui de catre OTE, facturile telefonice continua sa creasca.
Jefuirea abonatilor aduce bani la bugetul statului
Mai mult, in ciuda intelegerii de principiu incheiate cu Consiliul Concurentei, RomTelecom continua sa perceapa de la clientii sai, la instalarea posturilor telefonice, avansurile spre decontare (pentru persoanele juridice) si plata anticipata a doua abonamente lunare (pentru persoanele fizice). Acesti bani sunt incasati abuziv, fapt recunoscut indirect si de RomTelecom o data cu acceptarea discutiilor pe aceasta tema cu Consiliul Concurentei, soldate cu angajamentul de reglementare a situatiei.
Pana in septembrie 1998, regia RomTelecom stabilea tarifele in functie de indicele preturilor de consum si era obligata sa ceara avizul Oficiului Concurentei pentru fiecare majorare a lor. Acest lucru nu s-a intamplat, dovada constituind-o actiunea in instanta prin care Oficiul Concurentei incearca sa recupereze de la fosta regie 146,6 miliarde lei. Suma reprezinta prejudiciul adus abonatilor si, daca RomTelecom pierde, ar urma sa fie virata la bugetul statului. Aceasta este destinatia pe care legea o da sumelor confiscate ca fiind incasate necuvenit, afirma seful Oficiului Concurentei, secretarul de stat Dan Ionescu. Parerea sa nu este impartasita de toata lumea. Este vorba de o ordonanta de urgenta care, conform afirmatiilor Consiliului Concurentei (organism pereche cu Oficiul), nu ar mai fi valabila in cazul RomTelecom, pentru ca a fost abrogata prin OUG nr. 25/1998, document care facea din RomTelecom, in septembrie 1998, stat in stat. Cu alte cuvinte, avocati abili ar putea obliga operatorul sa returneze banii abonatilor, si nu sa-i verse in gaura neagra a bugetului public.
Cainii latra,
caravana trece
In situatia fericita ca abonatii si-ar primi banii inapoi, cele mai mari motive de bucurie le-ar avea cei din judetele Brasov si Prahova, unde RomTelecom a aincasat necuvenit peste 14 miliarde lei, cei din Iasi (9,9 miliarde lei) sau cei din Timis (7,8 miliarde lei). Singurii carora nu li s-au scos bani in plus din buzunar au fost constantenii.
Cu cateva luni inainte de privatizare, guvernul Vasile aproba doua acte normative ce dadeau cale libera abuzurilor RomTelecom. Primul este o ordonanta de urgenta care da puteri depline agentului economic, lasand Oficiul Concurentei fara atributii in domeniul avizarii tarifelor la serviciile telefonice interne si internationale. Al doilea este o hotarare de guvern ce consfinteste modul de stabilire si ajustare a tarifelor practicate de RomTelecom pentru furnizarea serviciilor de telecomunicatii de baza. Formula prin care RomTelecom stabileste cat au de platit abonatii este mana cereasca. Ajustarea se face in functie de doi parametri (rata inflatiei calculata pe baza indicelui preturilor de consum si un coeficient stabilit prin hotarare de guvern). Conform secretarului de stat Dan Ionescu, formula este o premiera mondiala din doua puncte de vedere: prezenta a mai mult de un parametru de ajustare si faimosul coeficient. Stabilirea acestuia din urma arata inca o data ce pile are RomTelecom la Guvern, respectiv, in timp ce in toata lumea se scade, la noi se aduna. Grecii jongleaza cu dibacie tarifele pachetelor de servicii oferite, astfel incat pot justifica in orice moment majorarile, punandu-le pe seama politicii dezvoltarii firmei.
Astfel, cu acordul Guvernului, in perfecta legalitate, dupa privatizare, jaful a continuat. Tentative de a-l stopa au existat, in sensul unei corespondente oficiale, inutile ca eficacitate, intre Consiliul Concurentei, Secretariatul General al Guvernului si Agentia Nationala pentru Comunicatii si Informatica (institutia abilitata prin lege sa vegheze ca RomTelecom sa nu sara peste cal). Ar mai putea fi mentionate studiile pe tarife ale Oficiului Concurentei. Acestea din urma sunt foarte interesante, pentru ca arata foarte clar ca miliardele scoase abuziv din buzunarele abonatilor inainte de privatizare s-au multiplicat dupa ce OTE a cumparat regia. Tarifele postprivatizare au crescut in medie cu 82,43%. Aplicarea originalei formule de calcul a facut ca un abonament sa coste (la 1.07.1999) 82.000 lei, iar un impuls 500 lei. Daca tariful s-ar fi calculat in functie de un singur parametru de ajustare, asa cum este normal, respectiv rata inflatiei, abonamentul ar fi costat 55.000 lei, iar impulsul 375 lei. In aceiasi termeni, instalarea unei linii telefonice principale ar fi costat 455.000 lei, in loc de 555.000 lei.
Mingea este in curtea
lui Radu Vasile
Pe masa de lucru a Guvernului se afla, in acest moment, memoriul prin care Oficiul Concurentei cere ca tarifele sa fie ajustate numai in functie de rata inflatiei, coeficientul buclucas sa fie scazut si nu adunat, iar in interiorul formulei sa nu se mai poata lua in calcul decat majorarea unui singur serviciu. Succesul unui asemenea demers, in absenta declansarii unei investigatii care sa se finalizeze cu un proces, ramane destul de indoielnic. Este, in fond, vorba de arbitrajul aceluiasi Guvern care le-a permis celor de la RomTelecom sa faca ceea ce fac. Cu toate acestea, mesajul Oficiului Concurentei este optimist. Seful sau promite ca din trimestrul viitor abonatii vor primi facturi calculate doar in functie de rata inflatiei.