cuvinte reflecta cum nu se poate mai bine situatia RomTelecom, cel mai mare operator de telefonie fixa, dupa liberalizarea din ianuarie 2003. Mai tinerii competitori din piata telecomunicatiilor operatori de telefonie mobila sau operatori de cablu au demarat investitiile alegandu-si singuri publicul tinta. In patru-cinci ani de cand au investit primul dolar in Romania, Orange si Connex au devenit profitabili. Daca operatorii mobili au reusit sa isi creeze o baza de clienti, in special din
cuvinte reflecta cum nu se poate mai bine situatia RomTelecom, cel mai mare operator de telefonie fixa, dupa liberalizarea din ianuarie 2003. Mai tinerii competitori din piata telecomunicatiilor operatori de telefonie mobila sau operatori de cablu au demarat investitiile alegandu-si singuri publicul tinta. In patru-cinci ani de cand au investit primul dolar in Romania, Orange si Connex au devenit profitabili. Daca operatorii mobili au reusit sa isi creeze o baza de clienti, in special din randurile companiilor, care le asigura rentabilitatea, RomTelecom a mostenit o clientela cu venituri mici. „RomTelecom este obligat, conform licentei, sa furnizeze serviciul de telefonie la un nivel de calitate tuturor abonatilor care isi platesc abonamentul”, spune Silviu Cazacu, director executiv al operatorului de telefonie fixa. Or, acest abonament (cu o valoare medie de trei euro) este sub costuri. In plus, factura a 33% din abonatii RomTelecom nu depaseste valoarea abonamentului. Daca licenta nu ii permite sa scape de clientii nerentabili, inseamna ca trebuie sa castige tot mai multi clienti aducatori de venituri importante. Deocamdata, compania a facut destul de putin in acest sens, operatorii mobili sufland de sub nasul operatorului de telefonie fixa multi clienti importanti. Mobilii au mers pe ideea acordarii unui pachet de servicii compus din voce (fix si mobil) si date. In continuare, RomTelecom mai are multe de facut pentru a-si mari cota pe piata clientilor business. Desi ar fi cazul, pentru ca cei 500.000 de abonati companii ii aduc 80% din venituri.De fapt, RomTelecom s-a trezit la realitate la 1 ianuarie 2003. Pana in acel moment, managementul companiei stia un singur lucru: cererea este mai mare decat oferta. Clientii stateau la coada pentru a-si instala un post telefonic sau o linie inchiriata, iar furnizorului putin ii pasa de nevoile clientului. Aparitia competitiei a creat probleme serioase. „Dupa 1 ianuarie 2003, a trebuit sa scadem tarifele la convorbirile internationale (cele mai rentabile n. red.) cu 50%, pentru a face fata concurentei agresive. Scaderea acestor tarife s-a tradus prin reducerea drastica a veniturilor”, explica Silviu Cazacu.Acesta a fost momentul in care operatorul a inteles ca trebuie sa umble la costuri. Cum? O data, prin reducerea numarului de personal, si doi la mana, prin investitii in retehnologizare. Numai in primele opt luni ale lui 2004, compania a renuntat la 7.000 de angajati. Chiar si asa, un lucrator a ajuns sa deserveasca 250 de linii telefonice, adica jumatate din productivitatea unui lucrator de la o companie telefonica din Vestul Europei. Investitiile in tehnologie sunt cruciale. RomTelecom mai are in tara 500 de centrale manuale, care sunt adevarate piese de muzeu. Un program investitional pe trei ani, prin care este angajata o suma de 500 milioane de euro, trebuie sa rezolve aceasta problema. Altfel, compania va avea serioase probleme financiare. Sursa banilor provine intr-o mica masura din imprumuturi (doar 25%), restul fiind autofinantare din profit. Practic, managementul companiei a inceput restructurarea in al 13-lea ceas. Daca ar fi inceput-o mai devreme, lucrurile ar fi stat altfel. Din pacate, desi compania fost privatizata partial (35%) inca din 1998, nu a avut parte de un management cu gandire orientata pe principii concurentiale.RomTelecom, in calitate de operator semnificativ, este obligat de Autoritatea Nationala pentru Reglementare in Comunicatii (ANRC) sa isi aseze tarifele pe structura de costuri. Deocamdata insa, compania nu stie exact ce costuri are. Pana la 1 iulie 2005, va trebui sa implementeze un sistem informatic care va arata exact structura de costuri. Atunci tarifele vor incepe sa creasca. Peste patru-cinci ani, si in Romania valoarea unui abonament va ajunge la circa opt euro, cat este media europeana.Una peste alta, atata timp cat statul inca este actionar in companie, RomTelecom nu va disparea de pe piata. Daca restructurarea companiei va reusi, totul va fi perfect. Daca nu, costurile mentinerii sale in viata vor fi foarte mari. si asta ne priveste pe toti.