in anul 1997 a fi solutia ideala pentru carierele a trei absolventi ai Facultatii de Cibernetica. Alexandru Iosef avea deja o oarecare experienta in lumea afacerilor, prima sa firma fiind infiintata pe la inceputul anilor 90, pe cand era elev in clasa a doisprezecea la liceu. „Era o firma care facea de toate. La fel ca toate firmele de atunci”, glumeste Iosef. Daca prima afacere a lui Alexandru Iosef s-a inscris mai mult in domeniul experimentelor, compania care urma sa se ocupe de proiecte informatice era una cat se poate de serioasa, care urma sa le asigure traiul celor trei absolventi de facultate. Iar planurile initiale s-au dovedit cat se poate de realiste, cei trei dezvoltand un portal cinematografic, dar si mai multe proiecte si softuri pentru comert electronic. La o prima vedere, comertul electronic este un domeniu in care afacerile au sanse mari de reusita in conditiile unor investitii initiale relativ mici. Principalul argument al celor care sustin aceasta idee este dat de numarul mic de aplicatii existente pe piata. Lipsa concurentilor nu este insa si o garantie a succesului. Multe incercari de dezvoltare de portaluri de comert electronic au dat gres, fie din cauza modalitatilor limitate de plata prin Internet, fie, pur si simplu, pentru ca se incerca vanzarea unor produse inadecvate. De exemplu, numarul celor care isi achizitioneaza haine din magazinele virtuale este foarte mic, tocmai pentru ca oamenii iau decizia de cumparare abia dupa ce vad produsele si le probeaza. Lui Alexandru Iosef ideea infiintarii unui portal care sa livreze la domiciliu mancare pentru animale i-a venit in momentul in care a constatat ca majoritatea colegilor sai aveau acasa cate un caine care trebuia hranit zilnic. „Sa cari un sac cu hrana care cantareste 15 kilograme in fiecare luna este cam neplacut. M-am gandit ca daca ar exista posibilitatea sa mi-l aduca cineva acasa, cu siguranta m-as simti mult mai bine”, spune Alexandru Iosef. Privita astfel, ideea portalului care trebuia sa livreze hrana pentru animale direct la domiciliu a parut a fi una cat se poate de viabila. In vara anului 2003 s-au apucat de treaba. „Motorul” care urma sa stea in spatele portalului a fost o chestiune care s-a rezolvat repede. Fiind vorba de alimente pentru animale era nevoie de autorizatii sanitare, asa ca cei trei s-au decis sa infiinteze o companie noua. Firma MSP Alimenta urma sa preia aceasta activitate din punct de vedere juridic, insa pentru piata aveau nevoie de un brand in sine. „Multi alegeau ceva de genul hranapentruanimale.ro. Noi vroiam ceva care sa ramana. Patrocle.ro ni s-a parut a fi un nume interesant”, spune Iosef. Problemele insa abia acum urmau sa apara. A venit momentul aprovizionarii cu marfa si au contactat furnizorii de hrana pentru animale. Surpriza a fost ca acestia le-au impus cantitati minime pe care trebuiau sa le achizitioneze, dar si plata pe loc. „A trebuit sa investim circa 5.000 de dolari in stocurile de marfa. Am mai achizitionat si doua biciclete si un scuter pentru livrarea marfii, care ne-au costat 2.500 de dolari”, continua Alexandru Iosef. In urma cu circa sapte luni, portalul www.patrocle.ro a fost lansat pe piata. Promovarea sa a fost facuta mai ales pe Internet prin schimbarea de bannere cu alte site-uri, dar si prin tiparirea unor fluturasi care au fost raspanditi prin Bucuresti. Numarul vizitatorilor pe site era din ce in ce mai mare, insa comenzi erau foarte putine. Era clar ca era o problema, insa nu intelegeau ce se intampla. „Desi am caine de zece ani, nu cumparam decat marci premium de hrana. Acestea sunt in toate magazinele. Am aflat insa ca exista si hrana super premium, care este de circa doua-trei ori mai scumpa”, spune Iosef. La prima vedere, incercarea de a vinde aceste marci scumpe parea a avea sanse mici de reusita. „Am ramas uimit sa vad ca incep sa apara comenzile. Ajungand la casele celor care comandau, am observat ca nu toti erau miliardari si ca unii chiar isi dadeau aproape toti banii pe care ii aveau pentru animalele lor”, continua Alexandru Iosef. Acum pe site intra intre 200 si 300 de vizitatori pe zi, circa 10% din acestia facand si comenzi. Totusi ponderea in vanzari a marcilor scumpe, super premium, este de circa 90%. Comenzile din Bucuresti sunt livrate de angajatii firmei, timpul maxim de livrare fiind de trei zile. Intarzierea apare in momentul in care produsul solicitat nu se afla in stoc si trebuie procurat de la importatori. Pentru comenzile venite din tara, livrarea se face prin posta cu plata la ramburs. „Multi cumpara pentru ca stiu ca aici vor gasi de fiecare data produsul. Daca mergi la un magazin, iei un anumit tip de hrana, iar luna viitoare nu mai gasesti, incep sa apara probleme in alimentatia animalului”, explica Alexandru Iosef. In acest moment, cifra de afaceri lunara variaza intre 3.000 si 4.500 de dolari, in conditiile unei rate a profitului de 10-15%.
Business Start
Investitia initiala: suma cu care se poate porni o astfel de afacere este de circa 10.000 de dolari. Majoritatea banilor, circa 5.000 USD, trebuie dati pentru formarea unui stoc initial de marfa. O aplicatie pentru comert electronic costa intre 2.000 si 3.000 de dolari. Pentru livrare se pot folosi biciclete, insa pentru distante mai lungi este bun un scuter. Un scuter de buna calitate costa peste 1.500 de dolari. La toate acestea se adauga cheltuielile de infiintare ale unei firme, costul unui domeniu de Internet, hosting-ul si o suma care sa asigure supravietuirea in primele luni de functionare.
Angajati: minimum doi. Acestia trebuie sa preia dimineata comenzile si sa se ocupe de relatia cu furnizorii, iar dupa amiaza sa se ocupe de livrari.
Promovarea: pentru un portal de comert electronic este foarte eficient asa numitul sistem de „banner exchange”. Schimbarea de bannere intre diferite portaluri poate aduce foarte multi vizitatori. Nu trebuie evitate metodele clasice, precum impartirea de fluturasi in intersectii.
Alte sfaturi:
· Incercati sa va creati in timp stocurile in functie de comportamentul cumparatorilor. Achizitia tuturor sortimentelor de pe piata nu este o politica eficienta, sume foarte mari de bani fiind blocate, astfel, in stocuri de marfa.
· Dezvoltati pe site un forum si oferiti gratuit diverse informatii utile care ii preocupa pe cei care au animale. Astfel veti atrage vizitatori noi.
· In cazul unui oras mare, locatia de unde se fac livrarile trebuie sa fie cat mai centrala pentru a reduce distantele si, implicit, costurile.
plusuri si minusuri
Punctele tari ale afacerii:
1. Investitie initiala mica. Sa dezvolti o afacere cu doar 10.000 de dolari este cu adevarat o realizare. Putine sunt domeniile in care asa ceva este posibil.
2. Costuri mici. Pentru un astfel de portal ai nevoie doar de cativa angajati si trebuie sa suporti costuri limitate de transport. Poti incepe cu biciclete pentru livrari, insa pentru distante lungi pot fi folosite scutere care consuma putin.
3. Concurenta slaba. In zona comertului electronic in Romania sunt foarte putini competitori. Nu este, practic, nevoie de o nisa pentru a reusi, ci doar de o strategie buna.
Punctele slabe ale afacerii:
1. Numarul mic de utilizatori de Internet din Romania. Clientii unui astfel de portal trebuie sa aiba doua calitati: sa detina un animal acasa si sa aiba acces la Internet. In Occident este destul de simplu, in Romania insa, nu.
2. Modalitatile de plata online din Romania nu sunt dezvoltate. Aceasta creeaza foarte multe probleme celor care dezvolta astfel de afaceri.
3. O relatie greoaie cu furnizorii. Fiecare firma are cateva zeci de sortimente si pe piata sunt mai multe companii. O aprovizionare completa presupune blocarea a cateva mii de dolari in marfa, ceea ce reprezinta o suma mare pentru o afacere de acest nivel.
