Domnule Preşedinte

Proiectul de minerit cu cianuri propus la Roșia Montană este supus ultimei tentative de resuscitare, Gabriel Resources fiind în căutare de aliați. Acest lucru nu este deloc nou, istoricul avizării minei arătând deja că oficiali români de rang înalt au renunțat adesea prea ușor la apărarea interesului public și s-au îmbarcat în susținerea conducerii Gabriel Resources.

Invitația la conciliere amiabilă transmisă de către compania minieră domniei voastre nu este un act de curtoazie al unui investitor de bună credință, ci doar o o formalitate necesară în avansarea unui eventual caz de arbitraj internațional. De altfel, această opțiune rămâne ultima resursă a managementului companiei de a oferi satisfacție investitorilor speculanți, în condițiile în care societatea românească respinge cu fermitate mineritul cu cianuri.

Declarația dumneavoastră recentă potrivit căreia “proiectul trebuie rediscutat, (…) așa cum a fost conceput, nu mi se pare potrivit” nu face decât să realimenteze nemulțumirea opiniei publice, mai ales în contextul ultimatumului companiei. Nu putem să nu remarcăm similitudinea poziției dvs cu alte declarații sterile ce au iritat zecile de mii de cetățeni ce au ieșit în stradă pentru respectarea legii. În 2011, premierul Emil Boc declara că “proiectul Roșia Montană trebuie rediscutat”, în timp ce președintele Traian Băsescu susținea că “proiectul să înceapă cu renegocierea beneficiilor". Chiar și prim-ministrul Ponta a anunțat renegocierea cu succes în 2013. Toate aceste luări de poziție au atras după sine menținerea pe linie de plutire a unui proiect neviabil şi profund nelegal, prin livrarea acestor infuzii nejustificate de optimism instituţional. Efectul implicit a consemnat creșterea cotațiilor bursiere ale companiei.

Noua declaraţie a domniei voastre vine în contradicție cu declarațiile anterioare mult mai ferme pe care le-aţi făcut, precum: “De fapt, la Roşia Montană s-a pornit din capul locului cu stângul şi nu trebuie continuat pe aceeaşi cale. Nu putem fi de acord cu o tehnologie care poate să ducă la catastrofe, cum s-a întâmplat zi­lele trecute în Canada” (n.r. ruperea barajului de la Mount Polley în august 2014). Aceste afirmații au fost făcute în perioada de pre-campanie electorală când numeroși politicieni sunt predispuși să includă în discurs argumente agreate de alegători. Dar schimbarea tonului pune la îndoială încrederea cu care ați fost investit de societatea românească. Nu putem să nu ne întrebăm, dacă în schimbarea direcției discursului dvs., nu a cântărit semnificativ opinia consilierului Mihai Răzvan Ungureanu. Acesta invita încă din 2012 la renegocieri "până cand se atinge maximul de beneficiu posibil".

Subliniem, domnule Preşedinte, că nu face parte din prerogativele funcției domniei voastre şi din a niciunei autorităţi publice, de altfel, să negocieze proiectul unui investitor privat, dat fiind aceea că toate condiţiile tehnice şi legale, precum şi posibilele beneficii ale statului sunt strict reglementate prin lege, autorităţile fiind doar în măsură să aprobe sau să respingă un proiect printr-o decizie administrativă strict bazată pe lege şi nu pe negociere. Societatea românească a sperat, prin alegerea dumneavoastră, la un aliat, care să aducă la lumină argumentele societății civile îndelung ignorate şi să impună respectarea fermă a legii. Vă reamintim deopotrivă că lupta anti-corupție, pe care o susțineți în mai toate declarațiile publice, nu va putea fi câștigată punând sub tăcere afacerea Roșia Montană, ci încurajând instituțiile statului să dea un răspuns solicitărilor formulate inclusiv către DNA, de anchetare a modului în care s-au acordat licențe și avize acestui investitor.

La aceste recente declarații se adaugă și întârzierea răspunsului promis celor peste 11.000 de cetățeni care v-au cerut sprijinul în respectarea legii la Certej, cel de-al doilea mare proiect cu cianuri din Transilvania. Vă atragem atenția că în acest caz, Inspectoratul de Stat în Construcții a confirmat nelegalitatea autorizațiilor de construire emise.

Invitația lansată primului-ministrul Ponta de a renegocia nu vă face cinste în condițiile în care acesta este susținător declarat al distrugerii Roșiei Montane. Mulți dintre noi se întreabă dacă aceste declarații nu reprezintă un prim semnal de cedare în fața amenințărilor instrumentate de Gabriel Resources. Vă reamintim că ultima “negociere” purtată de prim-ministrul Victor Ponta cu societatea Gabriel Resources a avut drept rezultat o propunere legislativă dedicată companiei miniere şi prin care nu mai puţin de 20 de acte normative aplicabile în domeniu se declarau inoperante în cazul proiectului, admitându-se chiar derogari de la prevederi constituţionale.

Vă asigurăm domnule Președinte, că nu suntem dispuși ca viitorul Roșiei Montane să redevină subiect de negociere sau tergiversare instituțională și vă solicităm să vă clarificați neîntârziat punctul de vedere.

Cu respect,

Eugen David

Președinte Alburnus Maior

Citiţi aici comunicatul Gabriel Resources

Redam mai jos si Scrisoarea deschisa a Sindicatului Viitorul Mineritului

 

Sindicatul Viitorul Mineritului: soarta copiilor noştri depinde de ceea ce veţi hotărî dumneavoastră, cei ce ne conduceţi

 

Scrisoare deschisă către Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis
23 ianuarie 2015
 
Stimate Domnule Președinte al României,
 
Sindicatul Viitorul Mineritului din Roșia Montană reprezintă miile de familii de mineri din zona tradițional minieră a Munților Apuseni. Aseară ne-am bucurat cu toţii auzindu-vă la televizor şi salutăm îndemnul dumneavoastră de a se relua dialogul între Guvernul României şi compania care propune proiectul minier Roșia Montană. Cuvintele dumneavoastră aduc în inimile și sufletele noastre din nou o rază de speranță pentru un viitor mai bun, pentru o viață demnă, cu capul sus, așa cum au trăit-o părinții și bunicii noștri, și ei mineri la fel ca noi. Însă, mineritul la Roșia Montană s-a întrerupt în anul 2006 și de atunci cu toții așteptăm o decizie a statului român, iar soarta copiilor noştri depinde de ceea ce veţi hotărî dumneavoastră, cei ce ne conduceţi.
 
Din nefericire, un aşa-zis ONG din Roșia Montană și-a făcut un obicei de a vorbi în numele  nostru, al comunității locale, fără niciun drept, fără să ne reprezinte! Acest ONG nu numără mai mult de câteva familii, oameni care au lucrat in minerit si au pensii din minerit, iar acum lupta sa opreasca mineritul! Dar este susținut financiar, de diverse organizații, fără să aibă nicio legătură cu noi, oamenii simpli din Roşia Montană. Organizaţia această nu are legitimitate, nu ştim ce interese reprezintă. Noi nu facem parte din cei ce vor dispariţia de pe hartă a Roşiei Montane, loc sortit pieirii dacă nu repornim mineritul. De ce acest ONG, Alburnus Maior după cum îşi spune, nu recunoaște că nu vorbește în numele localnicilor din Roșia Montană care, la referendumul din 2012, au spus „DA” mineritului și proiectului minier în procentaj de 80%? Noi vrem minerit la Roşia Montană! Vrem să ne facem meseria noastră pe care am învăţat-o cu mult drag din tată-n fiu!
 
De aceea, stimate domnule Președinte al tuturor românilor, salutăm cu speranţă  cuvintele dumneavoastră de la televizor și sperăm că dialogul la care invitați părțile să înceapă cât mai urgent şi să fie un dialog real, care să ne redea meseria şi bucuria de a trăi aşa cum trebuie în România lucrului bine făcut!
 
Cu mult respect!
Cristian Albu
Președinte Sindicatul ”Viitorul Mineritului” din Roșia Montană