Puţine cărţi au produs un scandal mai mare decåt „Ce le-a făcut Statul banilor noştri?“, în care economistul american Murray Rothbard dă de pămånt cu multe idei considerate incontestabile.
Iată o carte care vă va pune serios pe gånduri. „Ce le-a făcut Statul banilor noştri?“ (Institutul Ludwig von Mises Romånia, 172 pag., 15 lei) este o scurtă istorie a banilor a unui celebru economist american, Murray Rothbard, apărută iniţial în 1963. Scopul cărţii e mult mai limitat decåt al altora dintre scrierile lui Rothbard, autor a cåtorva lucrări absolut monumentale, precum „Man, Economy and State“ (1962): susţinerea sistemului monetar bazat pe acoperirea monedelor naţionale în aur (aşa-numitul etalon-aur clasic). Ea merită însă citită pentru provocările pe care le lansează, ca şi pentru o excelentă addenda, semnată de Jörg Guido Hülsmann, profesor de economie la Universitatea din Angers (Franţa), care cuprinde o analiză a sistemului monetar european şi a monedei euro.
Trebuie ca, de la bun început, să formulăm două avertismente: în primul rånd, Rothbard aparţine aşa-numitei „şcoli austriece“, un curent de gåndire apărut spre sfårşitul secolului XIX, în care se regăsesc nume celebre ale liberalismului, precum Ludwig von Mises şi Friedrich Hayek. Aceşti economişti au fost adesea criticaţi deoarece resping din start modelele matematice, preferånd să construiască teorii economice pe baza comportamentelor fundamentale ale oamenilor (cum este urmărirea profitului, de exemplu). Evident, acuzaţia cea mai frecventă este că economiştii acestei şcoli fac analize lipsite de fundament şi nu pot face predicţii testabile. Al doilea avertisment se referă la faptul că interpretarea lui Rothbard privind apariţia banilor şi evoluţia sistemelor monetare moderne are la bază un principiu liberal în varianta sa extremă – anume, că proprietatea privată şi o piaţă complet liberă garantează o societate mai bună, ţinta finală fiind nici mai mult, nici mai puţin decåt dispariţia completă a statului.
Inflaţia, o formă nedureroasă şi periculoasă de impozitare
Pentru cititorul romån, obişnuit cu un stat care ia şi pielea de pe tine prin impozitare, cartea lui Rothbard e un deliciu. În viziunea autorului, statul (mai ales prin intermediul băncii centrale) reprezintă un rău în sine şi ar trebui pur şi simplu să dispară. Impozitele reprezintă un furt de proprietate; monopolul instituit de către stat asupra emiterii de monedă, dublat de decuplarea (în 1973) a monedelor naţionale de acoperirea lor în aur, a lăsat cu timpul cale liberă emiterii necontrolate de monedă şi expansiunii creditului, ceea ce a generat, inevitabil, inflaţie, adică reducerea puterii de cumpărare.
În analiza lui Rothbard, legarea monedelor naţionale de etalonul aurului a reprezentat multă vreme un obstacol în calea înclinaţiilor guvernelor de a emite monedă „de hårtie“, adică fără acoperire reală; autorul nu face cine ştie ce exces de amabilitate, caracterizånd tipărirea de bani de către stat – crearea de monedă din nimic – drept „falsificare“. Evident, emiterea de bani fără acoperire nu produce altceva decåt inflaţie, „un mijloc rafinat şi eficient ce permite guvernului dobåndirea unei părţi din resursele comunităţii, o formă nedureroasă şi, de aceea, cu atåt mai periculoasă de impozitare“. Iar prin intermediul pårghiilor monetare de care dispune în mod discreţionar, statul îşi serveşte propria clientelă – fie că e vorba de birocraţie, fie de interese private cu conexiuni la nivel înalt.
Şi totuşi, de ce ar fi mai bun un sistem monetar în care valutele ar avea acoperire (preferabil în proporţie de 100%) în aur? Ei bine, pentru că astfel înclinaţia statului de a da drumul la tiparniţa de bani pentru a finanţa deficite, de pildă, ar fi supuse unui control sever; poţi tipări bancnote, nu şi lingouri de aur. Mai devreme sau mai tårziu, cererea de rambursare prin livrarea de aur contra hårtii de valoare trebuie onorată!
Dacă toate acestea par lucruri prea teoretice, vă asigurăm că nu e deloc aşa. Cartea lui Rothbard nu e deloc aridă, dimpotrivă, e o plăcere să o citeşti – chiar dacă, nu de puţine ori, veţi ridica din språncene.
«Ceea ce doresc guvernele nu este inflaţia de dragul inflaţiei, ci o inflaţie complet controlată şi dirijată de ele.»
Murray Rothbard
(1926-1995)
A fost unul dintre cei mai influenţi economişti ai „şcolii austriece“ şi un exponent de primă mărime al libertarianismului (variantă a liberalismului care pune în prim-plan libertatea individuală). Fost elev al celebrului Ludwig von Mises, apoi „distinguished professor“ de economie la Universitatea din Las Vegas a statului american Nevada, Rothbard este autorul cåtorva lucrări esenţiale de economie, precum „America’s Great Depression“ şi „Man, Economy, and State“.
«Apariţia banilor de hårtie şi a depozitelor bancare, deşi o binefacere cånd sunt acoperite în aur sau argint, i-a deschis guvernului drumul spre controlul absolut asupra întregului sistem economic.»
Noi aparitii
Structura revolutiilor stiintifice
Acest volum al istoricului american al ştiinţei Thomas Kuhn, apărut în ediţia originală în 1962, este una dintre cele mai cunoscute istorii ale ştiinţei publicate vreodată, o referinţă obligatorie în materie pentru orice persoană cultivată. Ideea centrală a cărţii – şi anume că ştiinţa progresează nu prin acumulări lente de cunoaştere şi/sau aprofundarea cunoştinţelor dintr-un anumit domeniu, ci prin revoluţii bruşte – a avut o carieră spectaculoasă. Pentru Kuhn, evoluţia ştiinţei se face printr-o „schimbare de paradigmă“ – de exemplu, în modul în care teoria generalizată a relativităţii a depăşit-o pe cea newtoniană, postulånd existenţa unui continuum spaţio-temporal curb.
Universul elegant
Fizicianul american Brian Greene, profesor la Universitatea Columbia, este în acest moment unul dintre starurile comunităţii savanţilor. „Universul elegant“, cartea sa din 1999, apărută în premieră în traducere romånească, este, probabil, cea mai bună introducere pentru publicul nespecialist într-un domeniu de vårf al fizicii contemporane: teoria corzilor, despre care se speră că ar putea rezolva incompatibilităţile dintre mecanica cuantică şi teoria relativităţii. Rezolvarea acestui conflict reprezintă în prezent cea mai importantă temă de cercetare a fizicienilor din întreaga lume. Conform teoriei expuse de Greene, se presupune că materia, la nivelul ei fundamental, este constituită de fapt din corzi minuscule (a căror dimensiune corespunde celui mai mic ordin de mărime posibil din punct de vedere fizic) care vibrează, dånd astfel naştere tuturor particulelor elementare cunoscute. O lectură obligatorie, dacă vreţi să fiţi la curent cu ceea ce se mai întåmplă în lumea ştiinţei, şi un best seller mondial.
Big Bang
Simon Singh, autorul uneia dintre cele mai bine våndute cărţi de ştiinţă din lume („Marea teoremă a lui Fermat“) revine pe piaţa editorială din Romånia cu traducerea unei alte cărţi a lui, „Big Bang“, care reface istoria acestei extraordinare descoperiri începånd de la primele observaţii cosmologice, din Antichitate pånă în prezent. Ca şi precedentele sale cărţi, şi aceasta este captivantă ca un roman poliţist (nu e o exagerare!). Veţi afla, citind-o, o mulţime de lucruri pe care nu le ştiaţi.
