Rusia îl omoară la vedere pe cel mai mare critic al Kremlinului. Cine îl va salva pe Alexei Navalnîi?
„Dacă m-ați vedea acum, poate că ați izbucni în râs”, scria Alexei Navalnîi pe Facebook, pe 20 aprilie. „Uitați-vă la el! Un schelet ambulant bântuind prin celula închisorii. În mâini ține hotărârea judecătorească, făcută sul într-un tub. Cu tubul ăla alungă țânțarii care acoperă pereții și tavanul celulei. Bâzâitul acestor monștrii înțepăcioși poate termina un om mai rapid decât orice grevă a foamei”.
Tonul este caracteristic celui mai faimos deținut politic din lume: privind în față cu un stoicism amuzat moartea care se apropie, stoicism combinat cu fascinația gogoliană (Nikolai Gogol, scriitor clasic rus, n. red.) față de toate absurditățile și trivialitățile impuse încă de un sistem rus crud, răspunzător de apropierea morții, notează Time.com.
Navalnîi s-a autoînfometat de trei săptămâni. Se prea poate ca protestul să fie firav din partea unui oaspete deloc benevol al unui gulag din secolul XXI, dar cel puțin protestul îi aparține întrutotul. Pentru cineva care, cu opt luni în urmă, era cât pe ce să fie omorât cu o armă de distrugere în masă (Novociok), Navalnîi pare hotărât să rămână Navalnîi până la sfârșit, un sfârșit care acum ar putea surveni ‘în orice clipă’, după cum afirmă medicul său, căruia însă nu i s-a permis să-și examineze pacientul și care poate pune un diagnostic doar de la distanță, bazându-se pe rezultatul analizelor de sânge.
Ce boli riscă opozantul rus
Navalnîi riscă o insuficiență renală și un stop cardiac, dat fiind nivelul anormal de potasiu și creatinină din sângele lui (Navalnîi scrie că, “în comparație cu Novociok, potasiul nu e prea grozav”). El a fost plimbat dintr-un loc mizerabil într-un altul la fel, unde acum i se face un ‘tratament cu vitamine’.
Nimeni nu crede că Navalnîi este tratat; mai degrabă, el este omorât treptat într-un film cu difuzare mondială, al cărui producător executiv și regizor este Vladimir Putin.
“Cred că or să-l omoare”, mi-a spus, săptămâna trecută, un fost oficial american de la care de obicei mă aștept la vești bune, nu la vești proaste. “Nu cred că-l vor elibera în ultima clipă și-l vor trimite înapoi în Germania (unde Navalnîi s-a recuperat după otrăvirea cu Novociolk din luna august a anului trecut) sau că or să facă ceva asemănător. Scopul lor e să-l vadă pe Navalnîi stingându-se lent, în închisoare“.
SUA nu pot face multe în acest context
Și ce pot face Statele Unite sau, mai exact, ce vor ele să facă pentru ‘a-i opri’ și pentru a opri această obscenitate? Judecând după retorica președintelui Joe Biden, nu multe. Săptămâna trecută, Biden le-a declarat reporterilor că soarta lui Navalnîi e ‘absolut nedreaptă și imposibilă’, ceva ce poate fi spus și despre verdictul unui arbitru pe un teren oarecare, nu despre un omor transmis în direct, cu încetinitorul.
Și totuși, mesajul e clar: se prea poate ca Putin să fie un asasin nemilos, dar, cu toate astea, el conduce o agresivă superputere nucleară cu care Statele Unite caută să întrețină “o relație stabilă și previzibilă”, după cum reieșea din declarația Casei Albe despre convorbirea telefonică a lui Biden cu el de pe data de 13 aprilie. Ai putea să spui, ‘bun, din partea mea, mult noroc’, dar declarația se încheia precizând telegrafic disponibilitatea lui Biden de a avea, în următoarele luni, o „întâlnire la vârf într-o țară terță”. Nu se pomenește nimic despre Navalnîi, care s-ar putea prea bine să fi murit până atunci.
La fel de evident este și motivul acestei ramuri de măslin întinse cu atâta precauție. S-ar putea prea bine ca, peste câteva zile, Armata Rusă să se afle și ea, neinvitată însă, într-o ‘țară terță’ – Ucraina.
O posibilă tentativă de intimidare
Oare chiar se va întâmpla asta sau este vorba doar despre o tentativă bine calculată de intimidare, mai degrabă spre binele Washingtonului decât spre binele Kievului? Ministrul rus al apărării, Serghei Șoigu, a ordonat retragerea parțială a trupelor rusești de la graniță la o zi după ce, pe 21 aprilie, cu ocazia alocuțiunii sale anuale despre starea națiunii, președintele rus a vorbit despre ‘linii roșii’ ridicate în calea ‘insultelor și amestecului, inclusiv în alegeri’, insinuând sumbru că SUA ar fi ratat asasinarea unui apropiat al său, dictatorul belarus Aleksandr Lukașenko – o afirmație despre care secretara de presă a Casei Albe, Jen Psaki, a spus că ‘nu se bazează pe fapte’.
Fără îndoială că Biden consideră că ar fi ‘nedrept’ și ‘nepotrivit’ să trebuiască să se implice în vreo criză fierbinte din Europa de Est chiar din primul an al președinției sale. Pandemia e încă în floare, China e în ascensiune, iar Statele Unite trebuie să se retragă din Afganistan – o campanie în care sunt implicate de 20 de ani – ca să nu mai vorbim despre actualele crize dintre culturi de pe plan intern.
Consecințe dacă Navalnîi moare
Consilierul pentru securitate națională, Jake Sullivan, a declarat la CNN că vor exista niște ‘consecințe’ dacă Rusia îl omoară pe Navalnîi în închisoare. Ce fel de consecințe? Sullivan nu a precizat. După cum nu știm nici dacă el le-a împărtășit lui Nikolai Petrișev, președintele Consiliului de Securitate al Rusiei, cu care a avut propria convorbire telefonică în această săptămână, de data asta, ea încheindu-se prin “să ținem legătura”.
S-ar putea ca, dacă ne-am face ordine în propria gospodărie, lui Putin să îi vină mai greu să și-o strice pe-a sa, având în vedere că n-are rost să furi de la Moscova ceea ce poți cheltui la Londra, Paris și New York. După cum îmi spunea recent Vladimir Milov, un apropiat al lui Navalnîi, “drepturile omului nu trebuie separate de ‘realpolitik’ (politică aplicată ținând cont de situația momentului, o politică pragmatică, n. red.). Ele sunt acum inseparabile”.
Așa că, pe toate cele 11 fuse orare ale Rusiei, oamenii au făcut tot ce au putut și s-au adunat să demonstreze în sprijinul grevistului foamei, acum pe moarte, care timp de un deceniu, pe bloguri sau pe YouTube, le-a tot spus că merită o viață mai bună. Am asistat din nou la scene în care tineri și bătrâni înfruntă poliția de intervenție și la arestările arbitrare caracteristice unui stat autoritar. Solidaritatea și sprijinul au însemnat deja ceva pentru deținut. “Nu există altă armă mai bună împotriva nedreptății și fărădelegii”, scria Navalnîi. “Asta mă ține acum în viață. În ciuda nivelului ridicat de potasiu”.
Nouă, celor din Vest, ne rămâne speranța ca toate astea să aibă efect, deși, în secret, la fel ca fostul oficial american de mai sus, ne îndoim că vor avea.
Sursă foto: Dreamstime
