Rusia își schimbă strategia în Asia Centrală
Este important ca Moscova să-și protejeze potențialul industrial semnificativ, concentrat la granița Kazahstanului, precum și rutele de transport care leagă centrul Rusiei de Siberia și Orientul Îndepărtat, care trec fie aproape de Kazahstan, fie direct prin teritoriul său. Asia Centrală are potențialul de a se transforma în una dintre regiunile care se dezvoltă cel mai rapid în lume în ceea ce privește producția și transportul de petrol și cărbune. Și de aceea atrage atenția jucătorilor străini precum Statele Unite, Iran, Turcia și China, conform duma.bg
Până în 2020, însă, Rusia nu a avut o strategie convenită pentru Asia Centrală. Acțiunile ei au fost uneori haotice și necoordonate. În general, ea a încercat să mențină influența în Asia Centrală, oferind împrumuturi sau sporind prezența sa militară acolo.
Această politică a fost adesea criticată de țările din Asia Centrală, care tocmai își obținuseră independența și nu doreau să o piardă în schimbul împrumuturilor rusești. De asemenea, a fost nepopulară pentru mulți ruși, care erau nemulțumiți nu doar de numărul mare de migranți din Asia Centrală, ci și de faptul că guvernul acorda ajutor acestor republici, în loc să sprijine propria lor economie slab dezvoltată.
Aproape 30 de ani mai târziu, Kremlinul își dă seama de necesitatea unei politici mai atente și mai echilibrate față de Asia Centrală. Acum, țările de acolo nu mai sunt văzute ca părți pierdute ale Uniunii Sovietice, ci ca state complet independente, cu propriile relații externe.
Există mai multe motive pentru această schimbare
Există mai multe motive pentru această schimbare în gândirea Rusiei. În primul rând, concurența în creștere: Moscova nu mai este singurul partener comercial important și creditor al Asiei Centrale. În al doilea rând, Rusia a atins limita strategiei sale occidentale și a văzut că se află sub o presiune politică în creștere pe acest front. În al treilea rând, Kremlinul și-a dat seama că politica sa anterioară față de Asia Centrală nu a fost foarte eficientă și că a ignorat în esență conflictele teritoriale din regiune, care astăzi amenință să se declanșeze din nou. În vechiul arsenal politic al Rusiei lipsește un mecanism pentru rezolvarea potențialelor conflicte militare, cum ar fi ciocnirile dintre Tadjikistan și Kîrgîzstan, în primăvară. Implicarea militară rusă a fost imposibilă, deoarece Moscova a preferat să mențină relații bune cu toate țările. În plus, trimiterea forțelor de menținere a păcii ruse în regiune va provoca probabil o reacție din partea Occidentului.
Dar și alți factori au jucat probabil un rol. Pandemia a evidențiat toate pericolele existente și potențiale. În afară de asta, administrația Biden a revenit la așa-numitele Strategia C5 + 1 (cinci republici din Asia Centrală plus Statele Unite) și a început să discute despre posibilitatea înființării unor baze militare în Asia Centrală după retragerea trupelor SUA și NATO din Afganistan. Între timp, președintele turc Recep Tayyip Erdogan a propus, de asemenea, creșterea importanței Consiliului de Cooperare statelor vorbitoare de limbă turcă.
Detaliile noii abordări ruse nu au fost încă finalizate, dar aceasta va fi pusă în aplicare prin intermediul Uniunii Economice Eurasiatice (UEE). Este important ca Rusia să arate că cooperarea cu aceasta sau în cadrul proiectelor aflate sub conducerea sa este un proces care aduce beneficii ambelor țări și că partenerii săi nu își vor pierde independența, ci își vor crește mai degrabă influența.
S-a schimbat și aspectul militar. Moscova nu mai încearcă să își desfășoare forțele armate în Asia Centrală și preferă să stabilească acolo o astfel de bază pentru distribuirea angajamentelor și cooperării în care fiecare țară să se simtă un participant important și deplin.
Dacă această nouă strategie se va dovedi viabilă, Rusia își va crește importanța în regiune cu un efort minim. Mai important este că, dacă o face, nu va provoca obiecții din partea unor terți. China nu se va opune acestui lucru, deoarece Beijingul are nevoie de o Asia Centrală stabilă, pentru a-și pune în aplicare strategia One Belt, One Road. Dacă țările din Asia Centrală formează un spațiu economic unic, transportul mărfurilor va fi asociat cu mai puține piedici birocratice. În cele din urmă, dacă UEE devine o platformă de negociere în care Rusia nu va domina, atunci țările occidentale nu vor avea niciun motiv să amenințe proiectul cu sancțiuni.
Cu toate acestea, o astfel de strategie presupune că Rusia își va crește influența, dar nu va avea controlul deplin. Va trebui să înțeleagă că nu va reuși întotdeauna să se impună. Singura întrebare este dacă Moscova are suficientă răbdare și timp pentru a pune în aplicare noua strategie.
Sursă foto: Dreamstime
