Decizia Gazprom (Rusia) de a denunța contractul de furnizare gaze către Naftogaz (Ucraina) vine ca urmare a hotărârii tribunalului de arbitraj de la Stockholm, care a impus rușilor să plătească 4,6 miliarde de dolari companiei de gaze a Ucrainei pentru pierderi suferite din colectarea taxei de tranzit. Instanța a decis că Gazprom nu a transportat prin Ucraina cantitățile asumate, privându-i pe aceștia de venituri considerabile din taxa de tranzit.
În cadrul aceleiași decizii, la rândul său, Naftogaz trebuie să asigure plăți compensatorii de două miliarde de dolari pentru Gazprom, pentru că nu a cumpărat cantitățile pe care și le asumase, în cadrul contractului de tip „take or pay“. Aceasta a fost doar o palidă consolare pentru Gazprom, care a decis că actualul contrat cu Naftogaz nu mai justifică interesele sale.
„Ne opunem categoric ca problemele economice ale Ucrainei să fie soluționate pe seama noastră. Astfel, din punct de vedere economic, pentru Gazprom prelungirea contractelor este inoportună şi neprofitabilă“, a spus Alexey Miller, directorul grupului rusesc. El a menționat că va fi întrerupt și contractul de tranzit de gaze, însă până în prezent acest lucru nu s-a întâmplat.
Mai mult, Moldovagaz, compania din Republica Moldova, a dat asigurări că moldovenii nu vor avea de suferit în urma ruperii relațiilor contractuale între Gazprom și Naftogaz. De asemenea, nici România nu a avut de suferit, conform datelor Transgaz. Acum, Gazprom caută să alte rute prin care să transporte gaze către Europa, în calcul fiind luate TurkStream, via Turcia, și Nord Stream 2, via Marea Baltică.
Situația în regiune
Deși importurile de gaze din Rusia, prin Ucraina, nu sunt puse în pericol, totuși actul Gazprom consfințește ceea ce era deja previzibil de câțiva ani, de când Moscova a decis să construiască două noi gazoducte sale către vest: gazul rusesc nu va mai tranzita Ucraina la orizontul anului 2020, atunci când expiră contractual actual cu Naftogaz.
La acel moment, cel mai probabil, Moldova și România nu vor mai primi gaze din Rusia, via Ucraina. Și nici Bulgaria, cel puțin nu prin conductele de tranzit Isaccea – Negru Vodă. Ucraina deja nu mai primește. Însă acest lucru nu va însemna, așa cum s-ar putea crede, o tragedie pentru aceste țări, care deja au asigurate, măcar în parte, surse alternative.
„Până când Gazprom nu va finaliza construcția căilor alternative de livrare a gazelor către consumatori, contractul cu compania de tranzit din Ucraina nu va fi reziliat“, spune Victor Pârlicov, expert în energie din Republica Moldova, fost președinte al ANRE. Până în 2019, când va fi lansată conducta „Turkish Stream“, gazele vor fi livrate în Moldova tranzitând Ucraina, a continuat expertul.
Peste doi ani, Marea Neagră va începe deja să producă gaze – americanii de la Black Sea Oil & Gas estimează că vor scoate, începând cu 2020, cel puțin un miliard de metri cubi anual, astfel încât România va avea asigurat un eventual deficit legat de sistarea importurilor din Rusia. De asemenea, și Moldova ar putea fi luată „sub aripa“ României.
Ucraina va fi cea mai afectată, pentru că va fi privată de miliarde de dolari anual, din tranzit. În ceea ce privește aprovizionarea, vecinii noștri au deja soluția. Naftogaz a semnat, chiar în acest an, un contract cu PGNiG Polonia pentru importuri de gaze. Mai important însă, Ucraina își va asigura, încă din acest an, mare parte din consumul local de gaze (40 de miliarde de metri cubi) din exploatările de șist.
Rezervele totale estimate sunt de peste 1.000 de miliarde de metri cubi. Potrivit ultimelor date publicate de Guvern, producția domestică va asigura circa 70% din consum, în 2018.
