Rusia va scădea preţul gazului pentru pieţele europene în acest an. Potrivit lui Vladimir Chetinine, şef al departamentului pentru exporturi în Europa din cadrul Gazprom, „preţul pentru 1.000 mc va oscila în 2009 între 250-300 de dolari”. Dacă anunţul ruşilor chiar va fi pus în practică, atunci scăderea va fi una semnificativă, având în vedere media de 400 dolari/1.000 mc la cât se situează preţurile în prezent.

În februarie, oficialii Gazprom afirmau că se aşteaptă la un preţ al gazelor naturale, pentru Europa, de circa 280 de dolari pentru 1.000 de metri cubi în 2009, de la 409 dolari anul trecut, ca urmare a declinului cotaţiei petrolului.

Ţările din cadrul CSI vor beneficia bineînţeles de preţuri mai mici, ca până acum, fiind bugetată o valoare medie de 220 dolari/1.000 mc. Pentru această regiune, prognozele indică o eventuală scădere până la minim 200 dolari.

Strategia de atac a Rusiei
Situaţia poate părea cel puţin surprinzătoare, având în vedere aroganţa de care Rusia a dat dovadă până acum în negocierile cu cumpărătorii săi. Cel mai probabil, propunerea Rusiei face parte dintr-o strategie de presiuni la adresa statelor implicate în proiectul Nabucco.

În prima fază, Rusia a făcut ţărilor exportatoare (Azerbaidjan şi Turkmenistan) o ofertă de nerefuzat: va achiziţiona gazul indiferent de preţ, doar să nu se implice în proiectul Nabucco. În prezent, Rusia se foloseşte de faptul că rutele gazului din Asia Centrală spre Europa trec numai prin teritoriul său şi cumpără gaz de la azeri, turkmeni, kazahi şi uzbeci şi-l vinde europenilor la un preţ mult mai mare. Turkmenii şi azerii au refuzat clar propunerea ruşilor, pe motiv că doresc să-şi diversifice portofoliul de clienţi.

Acum ne aflăm în a doua fază în care Rusia, nereuşind să blocheze proiectul la sursă, încearcă să-l facă inutilizabil apelând la coarda sensibilă a ţărilor importatoare, aflate la celălalt capăt al ţevii. Având în vedere că oficial europenii doresc materializarea proiectului nu pentru a scăpa de monopolul rus şi de a lua gaz direct de la sursă, ci pentru a beneficia de preţuri mai mici, Rusia a propus preţuri mai mici.

Dacă europenii înghit momeala, vor avea cel mai probabil preţuri mai mici pentru câţiva ani, după care proiectul odată îngropat, vor rămâne în fapt tot clienţi captivi ai vânzătorului rus. Indiferent cât de mic ar fi preţul, tot Rusia rămâne furnizor. Preţul propus acum ar fi o pierdere pentru Gazprom, având în vedere că preţul de achiziţie al gazului din Asia Centrală este de circa 200 dolari/1.000 mc.

Cel mai probabil scenariu
Rămâne de văzut care va fi următoarea fază a strategiei ruse. Singurul segment rămas încă nepresat este cel al ţărilor transportatoare, mai exact Turcia şi Georgia. Asupra Georgiei a fost deja pusă anul trecut o presiune imensă, având în vedere conflictul armat soldat cu ocuparea a două regiuni ale ţării. În prezent, Georgia este cel mai fervent susţinător al proiectului, doar pentru a lovi în Rusia.

Rămâne Turcia, care îşi asumă rolul de hub, urmând să fie o interfaţă între europeni şi Iran. Concret, va achiziţiona gaze iraniene pe care le va pompa în reţea pentru a le vinde europenilor de la celălalt capăt al conductei. Având în vedere existenţa conductei Blue Stream (leagă Rusia de Turcia pe sub Marea Neagră), nu este exclus ca în perioada imediat următoare Turcia să primească şi ea o ofertă de nerefuzat de la Rusia, precum preţuri promoţionale pentru gazele venite prin Blue Stream. Astfel, Rusia ar face o rotire la 180 de grade, urmând să sprijine Nabucco, în fapt pentru a deveni furnizor.