Există o explicație logică, chiar dacă destul de complicată, potrivit site-ului de analize militare 19fortyfive.

În vreme ce experții încearcă să afle de ce Rusia nu a reușit să domine cerul Ucrainei la aproape două săptămâni de luptă, unele relatări, imagini și videoclipuri cu aeronavele rusești doborâte de armata Ucrainei continuă.

Pentru unii, toate miturile despre armata Rusiei, promovate en-fanfare în mod intenționat de Moscova în ultimii ani, încep să se spulbere, pe măsură ce forțele ruse par că se împotmolesc și mai mult în acest conflict.

Pe hârtie, forțele aeriene ruse le depășesc numeric pe cele ale Ucrainei

Pe hârtie, forțele aeriene ruse le depășesc numeric pe cele ale Ucrainei cu mai bine de 20 la 1. Chiar dacă nimeni nu se aștepta ca Rusia să-și trimită toate aeronavele de luptă în Ucraina, incapacitatea rușilor de a domina cerul țării vecine, în ciuda unui avantaj numeric masiv și al unor sisteme de apărare sol-aer, precum sistemul S-400 Triumpf, este greu de înțeles, scrie site-ul citat.

Rusia deține 132 de bombardiere, 832 de avioane de luptă și 358 de avioane militare de transport. Ucraina nu are niciun bombardier, dar are 86 de avioane de luptă și 63 de avioane de transport.

Indiferent de motivele care au dus la eșecul Rusiei de a-și asigura supremația aeriană, incapacitatea armatei lui Putin a permis Ucrainei victorii tactice și politice extrem de valoroase în aceste săptămâni.

Începând cu „Fantoma din Kiev”, pilotul ucrainean de la bordul unui MiG-29, care se spune că ar fi doborât 6 avioane rusești în prima zi de lupte, și până la relatările privind drone mici ucrainene care au distrus numeroase tancuri și blindate rusești.

Forțele aeriene ruse nu se confruntă cu o singură problemă, ci cu un șir de probleme

Au apărut deja numeroase argumente pentru a explica lipsa supremației aeriene a Rusiei. S-a spus că ar fi cauzată de lipsa de muniție de precizie. Într-o analiză, Royal United Services Institute (RUSI), oferă câteva perspective privind eșecurile Rusiei în dobândirea superiorității aeriene. Iată, pe scurt, care sunt acestea:

1. Stocurile mici ale Rusiei și termenele lungi de reaprovizionare pentru muniții ghidate cu precizie au limitat capacitatea forțelor aeriene ruse de a efectua lovituri viabile. Asta înseamnă că piloții ruși au o experiență foarte limitată în folosirea acestor tipuri de arme, susține RUSI.

2. Lipsa capsulelor de țintire (targeting pods) îngreunează loviturile de precizie, ceea ce înseamnă că majoritatea activelor cu aripă fixă ​​ar putea aștepta autorizarea pentru a începe bombardamentele.

3. Lipsa de pregătire a piloților îi face pe aviatorii ruși mai puțin capabili și competenți într-un mediu de luptă atât de volatil. Asta înseamnă că s-ar putea să nu se simtă atât de apți să folosească unele dintre cele mai avansate sisteme pe care le au la dispoziție.

Rusia nu deține o platformă pentru suprimarea și distrugerea apărării aeriene inamice (SEAD)

Pubicația de specialitate The Aviationist oferă o explicație suplimentară pentru incapacitatea Rusiei de a domina cerul Ucrainei. Aceasta subliniază modul în care unele sisteme de apărare aeriană ucraineană par să fie încă în funcțiune și după începutul războiului și menționează faptul că Rusia nu deține o platformă pentru suprimarea și distrugerea apărării aeriene inamice (SEAD), asemănătoare avioanelor americane Wild Weasel F-16, modificate special pentru a vâna și a distruge sistemele de apărare aeriană.

Pe scurt, abordarea Rusiei de a ataca apărarea antiaeriană rămâne ineficientă.

Finanțează dezvoltarea de noi arme, fără să se mai axeze pe îmbunătățirea echipamentelor existente

Cea mai logică explicație, prezentată de experții din întreaga lume, pare a fi o combinație complexă de probleme, dintre care unele sunt legate de luptele actuale. Multe dintre ele ar putea fi puse pe seama priorităților de finanțare ale Rusiei din ultimii ani.

Moscova a continuat să finanțeze dezvoltarea de noi arme și sisteme menite să atragă atenția, fără să se mai concentreze pe menținerea sau îmbunătățirea echipamentelor existente.

În plus, Rusia dă bani pe aproape orice, de la salarii și beneficii pentru personal până la costurile de producție și materiale. Dar chiar și atunci când ține cont de aceste discrepanțe, puterea totală de cheltuieli a Rusiei reprezintă o mică parte din cea pe care o au America sau China.