Zona Arctica redevine zonă de mare concurență energetică, cu Moscova care conduce „ostilitățile”, având deja cel mai mare număr de spărgătoare de gheață.
Creșterea activității Rusiei în Arctica arată semnificația economică a regiunii care nu este ignorată nici de alți „actori” interesați de ea, scrie NationalInterest.org.
Conform sursei citate, Rusia și-a reconstruit și extins arhitectura de securitate din epoca Războiului Rece de-a lungul frontierei sale arctice: a crescut semnificativ producția de gaze naturale din operațiunile din Peninsula Iamal și a stabilit un plan pe 15 ani pentru îmbunătățirea infrastructurii terestre, aeriene și maritime conectând Ruta Mării Nordului la nordul Rusiei.
Rusia a încercat mereu să-și extindă accesul la mare, în Pacific, încercând să-și ducă frontierele în Marea Baltică și spre sud, spre India și Orientul Mijlociu (acesta din urmă fiind subiectul așa-numitului „Mare Joc” între Marea Britanie și Rusia.) Mai ales după ce, războiul ruso-japonez a făcut evidentă slăbiciunea accesului maritim limitat al Rusiei, niponii zdrobind flota rusă din Pacific. Așa că în ultimii ani, Rusia a crescut investițiile atât în extragerea resurselor, cât și în dezvoltarea infrastructurii și în reconstruirea pozițiilor militare din epoca Războiului Rece, de-a lungul coastei arctice, cu noi echipamente și tehnologie performantă.
Iar în acest an, Moscova a înființat o comisie specială a consiliului de securitate asupra regiunii arctice, elaborând și un plan pe 15 ani pentru dezvoltarea zonei arctice. Decretul cu privire la aprobarea politicii de stat a Federației Ruse în Arctica până în anul 2035 a fost semnat chiar de Putin.
Rusia deține aproximativ 24.000 de km de coastă arctică, comparativ cu mai puțin de 20.000 de km din litoralul oceanic total al SUA. Zona arctică a Rusiei reprezintă mai mult de 10% din PIB-ul național, aproximativ 90% din producția rusă de gaze naturale și este un furnizor major de minerale strategice, in special nichel și paladiu. Conform estimărilor, valoarea totală a mineralelor concentrate în regiunea arctică a Rusiei e de aproximativ 30 de trilioane de dolari.
China și-a manifestat interesul în utilizarea căilor maritime rusești din Arctica și a fost un important finanțator și consumator al producției de gaze naturale arctice rusești. Japonia și Coreea de Sud și-au arătat interesul față de Ruta Mării Nordului și de resursele rusești, iar companiile rusești și finlandeze cooperează la un posibil cablu de fibră submarină care leagă Europa de Nord de Japonia.
Toți acești factori determină începutul unei noi spirale a concurenței în Arctica între Rusia și alte state. Pentru că zona Arcticii oferă nu doar oportunități, ci și riscuri. O coastă deschisă a Arcticii sporește activitatea străină de-a lungul nordului Rusiei și atrage un interes sporit din partea națiunilor asiatice care caută resurse și rute. FSB(serviciile secrete ruse) și-au manifestat îngrijorarea cu privire la faptul că alte state încearcă să folosească populațiile native din zona arctice a Rusiei pentru a submina securitatea strategică rusă. Motiv pentru care Moscova a stabilit o revizuire a investițiilor străine și a activității economice în Arctica pentru a asigura interesele naționale rusești, conchide NI.