Doar patru tari puternic industrializate se pot mandri cu echipe mai numeroase de miliardari decat aceea a Rusiei, iar in raport cu produsul intern brut, densitatea economica a miliardarilor nu este mai mare decat in paradisurile financiare ale Elvetiei si Hong Kongului. Secretul miracolului rus din ultimii patru ani consta in faptul ca, sub presiunea Kremlinului, marele business a decis sa-si asume, fara rezerve si cu maxima consecventa, regulile de buna practica si standardele de guvernanta co
Doar patru tari puternic industrializate se pot mandri cu echipe mai numeroase de miliardari decat aceea a Rusiei, iar in raport cu produsul intern brut, densitatea economica a miliardarilor nu este mai mare decat in paradisurile financiare ale Elvetiei si Hong Kongului. Secretul miracolului rus din ultimii patru ani consta in faptul ca, sub presiunea Kremlinului, marele business a decis sa-si asume, fara rezerve si cu maxima consecventa, regulile de buna practica si standardele de guvernanta corporativa cu care se opereaza in statele puternic dezvoltate. Marile companii rusesti au angajat manageri americani si vest-europeni, au acceptat auditarea afacerilor lor, si-au impus sa respecte drepturile micilor investitori si au inceput sa le plateasca dividende. Asemenea politici, care urmaresc sa copieze reteta eficientei occidentale, cu ardoare nemaiintalnita de la Petru cel Mare incoace, au atras imediat fluxuri tot mai consistente de capital. Drept urmare, o buna parte din cele 80 de miliarde de dolari pe care rusii le tineau sub saltea au luat drumul pietelor financiare. Gratie acestui impuls, dar si unei veritabile invazii a investitorilor straini, indicele bursier RTS a crescut in ultimii patru ani (ianuarie 1999 – februarie 2003) cu 526%, la cotatii exprimate in dolari SUA. Iar investitiile straine au totalizat in 2002 peste 15 miliarde de dolari. Certitudinile pe care guvernarea presedintelui Putin le-a oferit investitorilor straini se numesc: stabilitatea economica si politica, previzibilitatea cadrului normativ, protejarea mediului de afaceri de presiunile mafiei, care altadata facea legea in Rusia lui Eltin. si cea mai recenta marturie in acest sens este fuziunea filialei ruse a British Petroleum (BP) cu TNK, a treia companie petroliera din Rusia, detinuta de Mihail Fridman si Victor Vekselberg. Noua companie astfel creata, evaluata la 18 miliarde de dolari, a facut obiectul celei mai importante investitii, care a costat BP o frumoasa suma de 6,75 miliarde de dolari, bani gheata incasati de cuplul petrolistilor rusi, pe langa un pachet de actiuni BP. Liderul de necontestat al acestui proces de reciclare a rechinilor rusi este Mihail Hodorkovsky, cel mai bogat om din Rusia si seful celei mai bine cotate companii petroliere, Yukos. Cu numai cativa ani inainte, Hodorkovsky era o emblema a capitalismului de jungla care inflorise in Rusia lui Eltin. Dupa 1999, insa, el a devenit subit simbolul terapiei de soc pe care magnatii rusi si-au impus-o in privinta culturii organizationale. Astazi, compania lui Hodorkovsky este condusa cu manageri ultraperformanti, adusi din Occident si bine motivati cu dividende, isi publica datele financiare in conformitate cu standardele general acceptate de contabilitate (GAAP) din SUA si emite cu mare succes certificate de depozit ARD pentru investitorii americani, capitalizand 22 miliarde de dolari. Transparenta magnatilor rusi merge pana la a-si declara fara sfiala averile personale. In 1994, Hodorkovsky declara candid ca nu detine nici macar o singura actiune in superholdingul Menatep pe care il conducea si ca, in general, tot ce primeste de la companie se rezuma la un salariu si o masina de serviciu; astazi, el recunoaste deschis ca detine 59% din holdingul Menatep. La fel, Vagit Alekperov, bossul Lukoil, a dezmintit ani de zile evaluarile revistei Forbes, care ii atribuia 10% din companie, pentru ca acum sa confirme ca informatia este riguros exacta.
Aflata in al cincilea an de crestere economica, la cote anuale care tind catre 7% si peste, Rusia tinde sa se afirme nu numai ca un irezistibil aspirator de investitii, ci si ca un surprinzator model de dezvoltare sustenabila. O explicatie comoda pentru alti strategi est-europeni ai tranzitiei ar fi ca petrolul reprezinta singura sursa de bogatie a companiilor rusesti si a patronilor lor. Ceea ce nu este nici pe departe adevarat: tehnologia informatiilor si a comunicatiilor, dar si multe alte industrii traditionale inregistreaza rate superioare de crestere. Resursele naturale sunt si vor ramane activele vitale ale Rusiei, iar capitalizarea spectaculoasa izbutita de marile companii se datoreaza si faptului ca pretul petrolului a fluctuat, in ultimele 18 luni, la cote care constituie recorduri pentru ultimele decenii. Dar, intr-o mult mai mare masura, rezervele de titei si gaze ale Rusiei si-au sporit valoarea de piata prin faptul ca Occidentul dezvoltat a inceput sa vada in aceste bogatii naturale niste oportunitati de investitii in sensul si la standardele pe care le pretinde pentru a-si risca banii pe o piata straina. Chiar daca investitorii straini se feresc sa afirme ca ar fi devenit o piata cu adevarat civilizata, ei vad acum in Rusia un loc cu mult mai sigur pentru investitii. Comparatiile se fac atat in defavoarea epocii Eltin, cat si in detrimentul multor tari est-europene.
TARILE CU CEI MAI MULTI MILIARDARI
Tara numar de Total averi Averea celui PIB pe Densitatea
miliardari miliardari mai bogat locuitor economica a (mld. USD) (mld. USD) (USD) miliardarilor *)
SUA 222 706 40,7 35.835 21,8
Germania 33 107 25,6 22.504 17,9
Elvetia 21 62 13 34.363 85,0
Japonia 19 49 7,1 32.554 4,6
Rusia 17 37 8 2.141 54,8
M.Britanie 15 52 12,9 23.978 10,5
Canada 14 42 14 22.572 20,0
Hong Kong 12 36 7,8 24.099 74,5
Franta 10 39 14,5 22,169 7,7
Italia 10tt26tt5,9tt18.783tt9,19r
r
*) Densitatea economica a miliardarilor este un coeficient rezultat din raportarea numarului miliardarilor la 1.000 miliarde de dolari PIB.r
r
Cele mai mari companii transnationale din Rusia (miliarde USD, In 2002)r
r
CompaniatValoarea tCifra de ttVenit nettActiver
ttpe piatattafacerir
Gazpromt25,2tt20,2tt3,5tt52,5r
Lukoiltt15,0tt14,9tt3,0tt15,9r
Yukostt22,0tt9,6tt3,6tt11,4r
Surgutneftgazt15,3tt5,0tt0,4tt10,6r
r
Toti cei patru giganti ai economiei rusesti s-au clasat in topul international al celor mai mari 500 de companii din economia globala, intocmit de Forbes in 2002. Dintre cele patru, Yukos si Lukoil sunt cele mai dinamice si mai eficiente, ele realizand un profit per angajat de 35.900 USD si, respectiv, 25.000 USD, fata de media mondiala a sectorului de petrol si gaze, care este de 28.900 USD.r
r
Biografii nereciclate ale miliardarilor rusir
r
Aproape toti au studii universitare. si aproape niciunul nu provine din domeniul in care si-a facut averea. Cam o treime au fost activisti sau sunt inruditi cu fosti demnitari; acestia au si cele mai incarcate dosare datand din anii 90 (privatizari frauduloase, evaziune, inselaciune). Restul: un fost programator, un fost expert in comertul cu arme, un fost angajat la Deloitte & Touche, majoritatea – ingineri. Cam jumatate detine azi diverse demnitati politice si administrative. si au relatii excelente cu lumea occidentala: fie ca au facut afaceri cu Soros, fie ca au obiceiul sa dea o fuga pe Riviera franceza pentru cate o mica orgie, fie ca au ajuns prin consiliul de administratie al Muzeului Guggenheim din Washington.r
r
Mihail Hodorkovsky – 39 de ani, presedintele Yukos. Cel mai bogat om din Rusia si-a inceput cariera ca activist al Comsomolului. In 1990 trece in domeniul bancar, iar in 1995 cumpara la licitatie compania de stat Yukos, pe care o dezvolta spectaculos cu sprijinul investitorilor rusi, al bancilor straine si al companiei americane Amoco. De toti acestia s-a despartit cu scandal, acuzat fiind de practici neloiale. Astazi, Yukos este cea mai profitabila companie petroliera rusa. Este proprietarul bancii Menatep, inima unui vast holding.r
r
Roman Abramovici – 36 de ani, patronul Sibneft si al postului de televiziune ORT. Dat afara din universitate, a inceput cu exportul de petrol in 1990, dar s-a lansat cu adevarat in 1995, dupa ce Boris Berezovski, cel mai puternic magnat la ora aceea, l-a luat ca asociat. Dupa ce mentorul sau, acuzat de fraude grave, a fugit din tara in 2000, Abramovici a preluat de la acesta Sibneft si ORT, iar mai tarziu, jumatate din actiunile celui mai mare producator rus de aluminiu. Este guvernator al regiunii Ciuhotk, de unde scoate profituri prin compania sa Millhouse Capital, inregistrata in Marea Britanie. r
r
Vladimir Evtusenkov – 54 de ani, presedinte AFK Sistema. r
Inginer chimist, a intrat in afaceri ca asociat al lui Iuri Lujkov, fost primar al Moscovei in 1992. r
A obtinut contracte masive si subventii de la municipalitate, care devenise un fel de intreprindere privata. Holdingul sau, alintat cu numele de r
„The System”, cuprinde 200 de companii care produc de toate, de la microchipuri la jucarii. r
Detine 40% din capitalul primului oprator de telefonie mobila, MTS. r
r
Oleg Deripaska, 34 de ani, patronul holdingului Basic Element (Russian Aluminium, GAZ, Aviacor etc.). Supravietuitor al razboiului gangsteresc care a cernut ierarhiile in industria aluminiului in anii 90, controleaza azi cele mai mari intreprinderi de aluminiu, automobile si celuloza. Sotia sa este fiica fostului sef de cabinet al lui Eltin, care la randu-i a luat-o de nevasta pe fiica fostului presedinte rus; ca urmare, Deripaska a devenit, prin alianta, nepotul lui Eltin.