In ultimii patru ani, piata romaneasca de fierastraie mecanice s-a transformat de la an la an. Din 1995 pana in 1997, au intrat in Romania trei marci bine cotate in exterior, iar in 1998 unul dintre producatorii autohtoni a parasit competitia. In prezent, ofertanti bine cunoscuti pe piata internationala isi etaleaza produsele (care mai de care mai performante) in fata unei cereri modeste (cel putin pana in prezent) si cu bugete subtiri. Raportul calitate-pret, coroborat cu raportul cai-putere (CP) – greutate, sta la baza deciziilor consumatorilor din ce in ce mai pretentiosi.
In decursul timpului, piata a evoluat in sens pozitiv. S-au schimbat doar actorii. Ofertantii erau reprezentati, pana in 1989, de productia interna (societatile Retezat Sibiu si Metrom Brasov) si de importuri din tarile prietene (de exemplu, din URSS se importa bine cunoscutul fierastrau marca Drujba), iar cererea, de intreprinderile de profil. Dupa 1990 situatia s-a schimbat: importurile s-au liberalizat, iar cererea a crescut incluzand si firme private sau persoane fizice. Tot atunci, s-a hotarat viitorul productiei romanesti de fierastraie. Problema era urmatoarea: sa schimbi tehnologia de fabricatie a producatorilor autohtoni (care presupunea introducerea in fabricatie a unui nou model, deoarece cele existente erau depasite moral) sau sa-i faci cruce. S-a ales ultima varianta. Ministerul Industriei a preferat sa importe pe bani grei o cantitate destul de importanta de fierastraie (peste 1.000 bucati a continut numai primul transport) de la Husqvarna Suedia. Cine a castigat din aceasta afacere si cat de mare a fost comisionul? In nici un caz societatea Retezat din Sibiu, care din noiembrie 1998 a incetat productia dupa incercari disperate de adaptare la cerintele pietei. Amintim ca Retezat SA a inceput productia de motofierastraie tip FM 75-5 in anul 1973, preluand productia de la SC METROM Brasov. Productia maxima a fost atinsa in anul 1977, cu 3.863 bucati, variind in anii urmatori intre 3.000 si 2.000 buc./an, pana in perioada 1991-1994, cand a scazut la 1.000 bucati. „Pretul de vanzare al unui motofierastrau FM 75-5, care era mai mic cu circa 50% decat ale importurilor, nu a mai reprezentat un avantaj. Astfel, am fost nevoiti sa incetam productia”, a afirmat ing. Nicolae Chichernea, director comercial la firma Retezat. Nici Metrom din Brasov nu o duce mai bine. Dupa ce a lansat, in 1984, modelul FM 60, vanzarile au ramas constante (variind intre 1.500 si 2.000 de bucati pe an), pana in 1990 cand au inceput sa scada. Astfel, firma din Brasov a ajuns sa incheie anul 1998 cu doar 700 de fierastraie vandute, si nu se stie cat o s-o mai duca in conditiile in care ofera un fierastrau profesional de 4CP, la o greutate de 9,5 kg, iar concurenta nu depaseste 6 kg la aceeasi putere.
Ce a fost ramane istorie, dar semne de intrebare in privinta achizitiilor pentru sectorul de stat se pun in continuare. In trecut, Centrala de Exploatare a Lemnului Bucuresti achizitiona fierastraie de la Husqvarna. Mai tarziu Romsilva a continuat „traditia” si a incheiat un contract de aprovizionare tot cu … Husqvarna! „Prietenia” dintre functionarii romani si produsele suedeze ridica o serie de intrebari in randul furnizorilor de astfel de produse. „De ce nu face Romsilva licitatie atunci cand cumpara fierastraie? Am incercat sa prezentam oferta noastra mult mai buna atat din punctul de vedere al raportului calitate-pret, dar si din punctul de vedere al raportului CP-greutate, dar nu ne-a bagat nimeni in seama. Se prefera cele mai scumpe fierastraie si consumabile de pe piata”, precizeaza George Talmaciu, director general la Solo Romania.
Importurile castiga teren datorita performantelor
Poate ca aceasta este una dintre explicatiile volumului vanzarilor de fierastraie marca Husqvarna. „Din 1990 pana in 1998, am vandut pe piata romaneasca aproximativ 106.000 de fierastraie”, ne-a declarat Viorel Brasov, director comercial la Husqvarna Padure&Gradina. In anul 1996, societatea a vandut aproximativ 23.000 bucati, in 1997 circa 11.000 bucati, iar in 1998 s-au vandut 19.000 fierastraie. Intrata pe piata cu cativa ani buni inaintea concurentei, societatea are in prezent o distributie de invidiat: 80 de contracte de distributie si aproximativ 280 de magazine de desfacere in intreaga tara.
Andreeas Stihl Motounelte, societatea de distributie pentru fierastraiele marca Stihl, si-a inceput activitatea in iulie 1997, cand a reusit sa vanda pana la sfarsitul anului 3.500 de motofierastraie. „In anul urmator s-a inregistrat o crestere de 52% a vanzarilor de motofierastraie si preconizam o crestere cu 50% pentru anul in curs, fata de 1998”, afirma Loredana Matei, responsabil de marketing si relatii publice la firma mai sus amintita.
Dupa cateva incercari de patrundere pe piata ale firmei Solo Germania, in februarie 1996, s-a semnat contractul cu firma Talderot Company din Pitesti, ca unic importator pentru Romania. Evolutia vanzarilor firmei Talderot, de aparate Solo, a fost in 1996 si 1997, 262, si, respectiv, 965 fierastraie mecanice. Din ianuarie 1998, prin crearea reprezentantei Solo Romania, vanzarile de aparate Solo au crescut la 1.263 bucati, iar pentru anul 1999, firma isi propune sa vanda 2.000 de fierastraie mecanice. Aria de desfacere cuprinde deocamdata 27 judete, iar pentru anul 2000 firma isi propune sa distribuie produsele nemtesti in toata tara”. Daca deschiderea unor puncte de vanzare in toate oarsele este un obiectiv care tine doar de puterea financiara a firmei, situarea printre primii trei reprezentanti ai firmei Solo Germania in Europa este conditionata de vanzari. „Cea mai mare dificultate a firmei noastre, dar si a concurentei este devalorizarea monedei nationale si scaderea puterii de cumparare a populatiei care are nevoie de aceste produse, dar nu are resurse financiare sa le procure”, precizeaza George Talmaciu.
Din anul 1995, societatea Pro Farmer este distribuitor unic in Romania pentru firma EMAK din Italia, de fierastraie marca Oleo-Mac. Vanzarile au crescut de la an la an, ajungand de la 200 bucati in 1995, la 480 in 1996, 930 bucati in 1997, iar in 1998 – 1.800 de fierastraie.
O influenta nefavorabila asupra vanzarilor producatorilor si importatorilor o constituie comercializarea in pietele marilor orase a produselor aduse in spinare de rusi. Chiar daca sunt foarte grele (peste 10 kg) preturile atractive ale Drujbelor (maximum trei milioane lei) determina multi romani sa economiseasca bani in schimbul conditiei fizice.
In ceea ce priveste evolutia acestei piete, astrele sunt bune. Amanarea vremurilor mai bune pentru piata fierastraielor este conditionata insa de ineficienta si luptele de culise dintre parlamentari. Se estimeaza ca, daca in viitorul apropiat (noiembrie a.c.) se reglementeaza retrocedarea padurilor si exploatarea fondului forestier, piata fierastraielor va creste exponential (cel putin pentru un timp). Insumand vanzarile oficiale ale ofertantilor de fierastraie pe anul 1998 si tinand cont de faptul ca in Occident fiecare gospodar are cel putin doua astfel de produse, se poate concluziona ca piata romaneasca de fierastraie este departe de marimea ei potentiala.

Aurelian Buliga