Săptămâna trecută, o femeie se plimba prin portul Fuengirola din Malaga, împingând un cărucior pentru copii și vorbind cu fiul ei de trei ani în limba maternă. O altă femeie, o ucraineancă de vârstă mijlocie, purtând ochelari de soare și o șapcă plată, a auzit cuvintele în rusă și a alergat să o insulte, transmite ABC.

Atacul din Ucraina a reînviat rusofobia

Injuriile („Cățea rusă!”, printre altele) s-au încheiat cu o lovitură. Videoclipul s-a răspândit pe rețelele de socializare. De asemenea, un altul cu doi bărbați beți care, pe un bulevard din Malaga, au strigat la mai mulți ruși. Sunt doar două exemple înregistrate, spre deosebire de alte cazuri. Două reacții care dezvăluie încă una dintre muchiile ascuțite ale războiului din Ucraina și de pe urma cărora suferă cetățenii de rând, ca întotdeauna.

Invazia Kremlinului a trezit un sentiment gravat în Războiul Rece, „zeitgeist” care a marcat societatea americană, în special, și Occidentul, în general, în a doua jumătate a secolului XX. Atacul lui Vladimir Putin a reînviat rusofobia, dincolo de sfera geopolitică și diplomatică, și a inoculat-o în climatul civil. Unii cetățeni ruși care trăiesc în Spania de ani de zile au suferit insulte, chiar atacuri, alții suportă vetoul limbii materne și mulți, mediul ostil pentru apartenența la țara care a declanșat un război la porțile Uniunii Europene.

„Avem cazuri de concedieri din cauza naţionalităţii ruse, presiuni din partea anumitor universități spaniole pentru ca rușii să se întoarcă în țara lor… Primim multe informații despre orice tip de altercație”, spune Oleg Gubarev, un avocat din Sankt Petersburg care locuiește în Spania de 22 de ani. Acest rus în vârstă de 46 de ani, care a intrat în Baroul din Madrid în 2004, poate „număra cu zecile” cererile pentru acest tip de situație care i-au ajuns în mâna în ultima lună și jumătate. „Dar nu toată lumea are plângere penală”, adaugă el.

Peretele de Facebook al lui Gubarev păstrează o listă de amenințări și insulte pe care preferă să nu le șteargă „pentru ca oamenii să fie conștienți” de acestea. „Personal, am primit un tratament foarte prost, inclusiv amenințări pe rețelele de socializare”, spune el, „oricine încearcă să vorbească despre rusofobie găsește o mulțime de oameni care încep să urască”. Aversiune bazată pe naționalitate care aparține „liniilor roșii care sunt în Constituție și care nu pot fi încălcate sub niciun pretext”, la infracțiunile motivate de ură. Procesul cazului din Fuengirola, „unul dintre cele mai indicative”, s-a desfășurat marțea trecută și sentința va fi pronunțată în zilele următoare. „Vom aștepta și vom vedea reacția justiției spaniole”.

Oameni de rând, puși în situații absurde

Veronika Efremova, care locuieşte de 7 ani într-un sat castilian-manchego, nu a primit niciodată priviri reci sau să experimenteze situații incomode. Cu toate acestea, conturile sale bancare sunt supuse aceluiași control ca și cele ale unui oligarh rus. Efremova (40 de ani) și soțul ei au fost jurnaliști la Moscova până când cenzura din ce în ce mai mare și anexarea Crimeei i-au forțat să plece în Spania, unde au obţinut vize de muncă independentă, au condus un mic hotel, acum o afacere creativă de reciclare și au făcut doi dintre cei trei copii ai lor. Din când în când, tatăl ei, profesor de fizică și matematică în Mexic, le trimitea bani. Ajutorul a încetat odată cu invazia.

„Acum trei săptămâni mi-au blocat contul și mi-au cerut să prezint acte”, relatează Efremova, „am de șapte ani un cont într-o bancă spaniolă, unde am primit o ipotecă, iar ei îmi cer acte?”. Ea a predat declarația de venit, documentația de muncă pe cont propriu, diferitele plăți, conturile tatălui ei… iar banca a răspuns: „Totul este în regulă, dar urmează să verificăm fiecare venit. Și tatăl tău nu îți poate trimite bani, din cauza situației în care ne aflăm”. Pentru Efremova, este „absurd”: „Un tată rus nu poate trimite bani copiilor și nepoților săi ruși? ‘A priori’ pentru că sunt rus sunt un criminal? Nu putem fi vinovați de ceea ce face Putin”.

Nici biserica nu e scutită de repercusiuni

În nordul capitalei, războiul a zguduit cea mai mare comunitate ortodoxă din Madrid, adăpostită de cupolele aurii care încununează catedrala rusă Santa María Magdalena. Deși decanul templului, Andrei Kordoşkin, insistă asupra unui fapt: „Biserica Rusă nu este biserica Statului Rusiei, este separată de Stat și primește mulți credincioși dincolo de federație”. Trei sferturi dintre adepții săi sunt ucraineni, ca doi dintre cei patru preoți ai săi, în timp ce restul aparțin Rusiei, Moldovei, Bulgariei, Serbiei… Și totuși, rusofobia a trecut prin zidurile ei de zăpadă și aur.

„Am avut pierderi de ambele părți: ucraineni care ne-au abandonat pentru că suntem biserica rusă și ruși care nu sunt de acord cu poziția mea împotriva războiului”, admite Kordoşkin. Preotul, născut la Sankt Petersburg și căsătorit cu o femeie de origine ucraineană, știe de cazuri care i-au fost încredințate de prieteni și cunoștințe. O familie de diplomați ruși i-a mărturisit că copiii au „probleme la școală” cu colegii de clasă. Sunt ruși care împart apartamentul cu ucraineni și trăiesc sub „presiune”, într-un „mediu foarte agresiv”.

Respingerea Rusiei se extinde la afaceri. Pe 1 martie, Centrul Rusiei de Vize, un birou din Madrid care prelucrează permisele de călătorie în țară, s-a trezit cu graffiti pe ferestre.

„Asasinilor, afară”. În inima orașului, cel mai vechi restaurant rusesc din Madrid, Las Noches de Moscow, și-a pierdut clienți. „A scăzut cu mai mult sau mai puțin 50%”, a calculat patronul, Nordin Akian, în declarații pentru Telemadrid. În local lucrează spanioli, marocani și ucraineni, care au suportat apeluri, critici și atacuri pe site-ul lor. Și nici măcar nu sunt ruși.