„Amenințarea la adresa lui Putin nu a venit niciodată din exterior, ci din interior, de la propria populație”, a explicat Serhii Plokhii, un cunoscut istoric ucrainean la nivel internațional. Într-un interviu de excepție, acesta a explică ce vrea să facă președintele rus cu Ucraina.
Serhii Plokhii, cel mai recunoscut istoric ucrainean la nivel internațional, explică ce vrea să facă președintele rus cu Ucraina într-un interviu acordat ziarului mexican LA RAZON.
Invazia rusă a Ucrainei nu s-a datorat extinderii NATO, ci ambiției liderului rus, Vladimir Putin, de a controla întreg spațiul post-sovietic. Un conflict cu elemente de „război colonial” în care Rusia nu admite autonomia unei Ucraine independente.
Acestea sunt câteva dintre ideile pe care Serhii Plokhii – cel mai recunoscut istoric ucrainean – le explică la Viena pentru Efe despre războiul care îi însângerează țara și care va deteriora „timp de generații” relațiile dintre Ucraina și Rusia, cele mai importante două republici ale fostei URSS.
Vladimir Putin vrea să reînvie Imperiul Rus
Ucraina a jucat un rol fundamental atât în funcționarea Uniunii Sovietice, cât și în dizolvarea acesteia în 1991, așa că ambițiile lui Putin sunt de a subjuga această țară.
„Putin se gândește la moștenirea sa și vrea să reînvie Imperiul Rus. Ucraina, ca spațiu geopolitic, cultural și istoric, face parte din această idee”, explică Plokhii (Nijni Novgorod, 1957), profesor la Universitatea Harvard (SUA).
„Putin repetă că ucrainenii și rușii sunt același popor, ceea ce înseamnă că Ucraina nu există ca o națiune diferită”, adaugă autorul cărții „Ultimul imperiu: ultimele zile ale Uniunii Sovietice”, care se află la Viena ca un cercetător invitat de Institutul de Științe Umane (IWM).
„Putin este obsedat de istorie, de extinderea granițelor ruse ca parte a moștenirii sale, de visul unei ‘Mari Rusii’”, spune el.
Războiul, spune el, a unit ca niciodată înainte populația ucraineană, care s-a opus ferm invaziei, inclusiv regiunile rusofone din est și sud.
Pentru Plokhii, identitatea ucraineană se bazează pe loialitatea față de instituțiile comune mai presus de limbă – rusă sau ucraineană – și pe alte afilieri precum religia.
Războiul din Ucraina: un fiasco pentru interesele Kremlinului
Existența unei amenințări externe a unificat țara și, de asemenea, a spulberat – după 2014 – speranța oricărei îmbunătățiri economice sau de altă natură sub tutela Rusiei.
„Nimeni nu își face iluzii cu privire la ceea ce poate aduce Rusia, nimeni nu vrea să devină un alt Donbas”, rezumă el despre situația economică și socială îngrozitoare din cele două republici autoproclamate suverane recunoscute doar de Rusia.
Distrugerea orașelor ucrainene cu populație mare de rusofoni, precum Mariupol și Harkov, a sporit respingerea Rusiei, nu numai politic, ci și cultural, unii chiar renunțând la folosirea rusei în ciuda faptului că este limba lor maternă.
„Războiul nu a fost decât un fiasco pentru interesele Rusiei”, spune istoricul.
Plokhii amintește că actualul război a început în 2014, când Rusia a pus mâna pe Crimeea, „prima anexare de pe teritoriul european comisă de un alt stat după al Doilea Război Mondial”.
Pentru istoric, reacția slabă a țărilor europene, convinse că această anexare îl va mulţumi pe Putin, a încurajat Moscova.
Președintele rus a justificat anexarea drept corectarea unei erori istorice: transferul peninsulei în Ucraina de către liderul sovietic Nikita Hrușciov când ambele țări erau republici ale URSS.
Anexarea a avut loc la o lună după ce președintele de atunci pro-rus al Ucrainei, Viktor Ianukovici, a fost demis după luni de proteste din cauza refuzului său de a semna un acord de asociere promis cu Uniunea Europeană, despre care Plokhii spune că a fost originea conflictului.
„În 2014, totul a început ca parte a competiției dintre două proiecte integraționiste. Iar pentru Rusia a fost esențial ca Ucraina, ca a doua republică sovietică ca mărime, să facă parte din proiectul său privind Uniunea Eurasiatică”, explică el.
Rusia și-a justificat agresiunile militare folosind istoria patriei
Pentru Plokhi, NATO nu a fost niciodată o amenințare la adresa regimului Putin, ci mai degrabă o scuză necesară pentru Moscova.
„Amenințarea la adresa regimului nu a venit niciodată din exterior, ci din interior, de la propria populație”, susține el.
Kremlinul a caracterizat autoritățile care l-au înlocuit pe Ianukovici drept „fasciști” și „naziști”, legând în mod explicit anexarea și sprijinirea milițiilor pro-ruse din Donbas de victoria URSS asupra celui de-al Treilea Reich, sacralizată în Rusia modernă.
„Este pură propagandă și se bazează pe propaganda sovietică din cel de-al Doilea Război Mondial, care a asociat ucrainenii cu Germania nazistă.
Această propagandă este folosită iar și iar pentru că cel mai puternic mit al regimului rus este cel al marii victorii împotriva naziștilor”, rezumă el.
Folosirea istoriei pentru a justifica agresivitatea Rusiei față de Ucraina continuă din 2014. „Istoria a fost un câmp de luptă de la început”, spune el.
Plokhii este optimist cu privire la viitorul pe termen lung al Ucrainei, dar foarte îngrijorat de prezent, de moartea și distrugerea lăsate de un război căruia nu i se întrevede sfârșitul.
În opinia sa, faptul că Ucraina a oprit „războiul fulger” prin care Rusia intenționa să preia capitala țării și să obțină controlul este deja „o victorie”.
Dar istoricul amintește că Rusia are resurse enorme și că UE și Occidentul nu trebuie să cadă în diviziuni și să mențină presiunea asupra Kremlinului.
„Securitatea lui Putin depinde de nivelul de toleranță al poporului rus. Dacă războiul este prea costisitor pentru poporul rus, va fi prea costisitor şi pentru Putin”, conchide istoricul Serhii Plokhii.