Imaginea controversată a fost realizată de Richard Neave, un fost artist, expert în criminalistică, de la Universitatea din Manchester. Acesta s-a folosit de descrierea din Evanghelia după Matei și a creat un model digital tridimensional al fețelor. Cu ajutorul acestui model, cercetătorii au putut reconstitui o cutie craniană, pe suprafața căreia au fost modelate straturi dintr-un lut special.
„Popular Mechanics” reia acum acest articol, reamintind că această reconstrucție a chipului Mântuitorului a fost creată pe baza scheletului unui bărbat evreu, care a trăit în urmă cu 2000 de ani, dar și pe baza informațiilor din unele manuscrise antice, făcută cu ajutorul unor softuri avansate și tehnice medico-legale.
Reprezentarea pe care oamenii o aveau despre Iisus Hristos este cea pe care ne-o prezintă Biserica, prin icoane, sau creațiile unor artiști celebri. Ultimele cercetări arheologice făcute asupra oamenilor care au trăit în acele teritorii în perioada respectivă oferă o imagine probabilă a lui Iisus Hristos, scrie ”Popular Mechanics”.
Influențele culturilor și tradițiilor pot fi foarte mari, observă Carlos F. Cardoza-Orlandi, profesor asociat de creștinism mondial la Columbia Theological Seminary din Atlanta. „În timp ce imaginile occidentale sunt dominante, în alte părți ale lumii Iisus este adesea prezentat ca arab sau hispanic.” Și astfel întrebarea fundamentală rămâne: Cum arăta Iisus?
De ce s-a recurs la antropologia criminalistică
Un răspuns a apărut dintr-un nou domeniu al științei: antropologia criminalistică. Folosind metode similare celor dezvoltate de poliție pentru a rezolva crime, oamenii de știință britanici, asistați de arheologi israelieni, au recreat ceea ce ei cred că este cea mai fidelă imagine a celui mai faimos chip din istoria omenirii.
Antropologia criminalistică folosește datele culturale și arheologice, precum și științele fizice și biologice pentru a studia diferite grupuri de oameni, explică A. Midori Albert, profesor la Universitatea din Carolina de Nord din Wilmington.
Iar Richard Neave, profesor la Universitatea din Manchester din Anglia, și-a dat seama că ar putea să vadă, astfel, cum arăta chipul lui Iisus. În ultimele decenii, el a reconstruit zeci de chipuri celebre, inclusiv cel al lui Filip al II-lea al Macedoniei, tatăl lui Alexandru cel Mare, și al regelui Midas al Frigiei.
S-a folosit descrierea din Evanghelia după Matei
Descrierea făcută în Evanghelia după Matei, despre evenimentele din Grădina Ghetsimani, oferă un indiciu evident asupra chipului real al lui Iisus. Așadar, primul pas pentru Neave și echipa sa de cercetare a fost să achiziționeze cranii din apropierea Ierusalimului, regiunea în care Iisus a trăit și a predicat.
Cu trei exemplare bine conservate din vremea în care a trăit Mântuitorul, Neave a folosit tomografia computerizată, dezvăluind astfel detalii minuscule despre structura fiecăruia. Programele speciale de calculator au evaluat apoi o mulțime de informații despre măsurătorile cunoscute ale grosimii țesuturilor moi în zonele cheie ale feței. Acest lucru a făcut posibilă recrearea mușchilor și a pielii care acoperă un craniu.
Au creat o reconstrucție digitală 3D a feței, creând o cutie craniană
Întregul proces a fost realizat folosind un software care a verificat rezultatele cu date antropologice. Din aceste date, cercetătorii au creat o reconstrucție digitală 3D a feței. Cu ajutorul acestui model, cercetătorii au putut reconstitui o cutie craniană, pe suprafața căreia au fost modelate straturi dintr-un lut special.
Peste aceste straturi au fost puse componente corespunzătoare structurii anatomice umane, cum sunt pielea, nasul, buzele și pleoapele, toate realizate din lut.
Pentru ca imaginea lui Iisus Hristos să fie completă, cercetătorii au adăugat păr sintetic, în zona scalpului şi cea a bărbiei.
Folosind construcţia medie a unui bărbat de la acea vreme, Neave susține că Iisus ar fi avut puţin peste 1,5 metri. De asemenea, având în vedere că până la vârsta de 30 de ani, Iisus a lucrat ca tâmplar, în aer liber, ar fi fost mai puternic decât cum era prezentat în picturi.
”Reprezentările criminalistice nu sunt o știință exactă”
„Reprezentările criminalistice nu sunt o știință exactă”, avertizează Alison Galloway, profesor de antropologie la Universitatea California din Santa Cruz. Detaliile unui chip urmăresc țesutul moale de deasupra mușchilor și iar aici tehnica diferă mult față de cea a artiștilor.
Galloway subliniază că unii artiști acordă mai multă atenție diferențelor subtile în detalii precum distanța dintre fundul nasului și gura. Cele mai recunoscute trăsături ale feței – pliurile ochilor, structura nasului și forma gurii – sunt lăsate la voia artistului.
