Senatul României a adoptat OUG 22/2009 de înfiinţare a Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM), creându-se astfel un cadru legislativ stabil care să garanteze independenţa autorităţii de reglementare.
Comisia Europeană a transmis două solicitări oficiale de informaţii cu privire la independenţa autorităţii de reglementare în domeniul telecomunicaţiilor.
La data de 29 ianuarie 2009, Guvernul României a primit prima scrisoare de punere în întârziere privind lipsa de independenţă a Autorităţii de reglementare şi încalcarea art. 3 din Directiva 21/2002 privind un cadru comun de reglementare pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice. Ca urmare a acestei scrisori a avut loc, pe data de 17 februarie, la Praga, cu prilejul Conferinţei ministeriale din domeniu, o întâlnire cu comisarul european Viviane Reding şi cu directorul general Fabio Colasanti, unde s-au agreat principiile care au stat la baza noii organizări a Autorităţii de reglementare.
Comisia Europeană a decis, în data de 7 mai, să transmită o nouă scrisoare, fiind preocupată de lipsa unui cadru legislativ stabil care să garanteze independenţa autorităţii de reglementare.
Lipsa unei legi de funcţionare a ANCOM, adoptată de către Parlamentul României, crea incertitudine în privinţa autorităţii de reglementare şi punea în pericol independenţa acestei instituţii foarte importante pentru dezvoltarea sectorului de comunicaţii, elemente reiterate cu prilejul discuţiei pe care ministrul Gabriel Sandu a avut-o la Bruxelles pe 26 martie cu noul comisar european în domeniu, Neelie Kroes.
Ordonanţa de Urgenţă nr. 22/2009 curpinde toate elementele prevăzute de către cadrul de reglementare european în domeniu, fiind conformă cu prevederile acestuia şi a fost promovată ca urmare a negocierilor desfăşurate de către MCSI, ca instituţie a statului român cu atribuţii în domeniul comunicaţiilor, cu reprezentanţii Comisiei Europene.
Forma agreată în discuţiile cu Comisia Europeană prevede 3 principii clare:
– independenţa politică prin controlul efectuat de Parlamentul României;
– independenţa financiară prin asigurarea condiţiilor unei bune funcţionări a Autorităţii;
– asigurarea continuităţii conducerii pentru cel puţin un întreg mandat.
Prin adoptarea legii de aprobare a OUG 22/2009, MCSI este de părere că România şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul articolului 3 din directiva-cadru, creând astfel premisele pentru închiderea procedurii de infringement.
SURSA: MCSI
