” BNR, se aude?”, întreabă, pe Facebook, un fan al profesorului universitar de la ASE Cristian Păun. Iar răspunsul nu a întârziat: ” Da, se aude!”, a spus Eugen Rădulescu, director al Direcției Stablitate din BNR și unul dintre foarte vechii colaboratori ai guvernatorului Mugur Isărescu. Profesorul Cristian Păun este consilier economic al lui Ludivic Orban. Despre ce era vorba? O chestiune mai degrabă teoretică, dar foarte importantă pentru economie: este bună sau este rea deflația?

Deflația este scăderea generalizată a prețurilor, în contextul scăderii cererii, iar analiștii BNR consideră că acesta este un fenomen chiar mult mai periculos decât inflația, adică creșterea generalizată a prețurilor. Iar Eugen Rădulescu a fost dur A folosit cuvinte ca „stupid” sau „aiureală”, cu referire la teoria lui Cristian Păun, econimist încadrat în școala libertariană, guvernată mai degrabă de preceptele lui Misses ori Friedman decât de cele ale etatistului Keynes, idol în BNR.

Dar să lăsăm economiștii să vorbească.

Cristian Păun, pe Facebook:

 

” După ce am aflat că inflația e o taxă ascunsă care adâncește inegalitatea în societate, dragi votanți cu socialismul ”luminos”, e timpul să facem lumină și în privința deflației.

Deflația este opusul inflației. E scăderea generalizată a prețurilor. Dacă inflația e o taxă, deflația e opusul. E o primă. Înseamnă o creștere a puterii de cumpărare. Etatiștii, mai ales cei ce gravitează în jurul robinetului de bani, mereu vă cultivă o frică de deflație. Să nu cumva să scadă prețurile. Căci asta duce, conform teoriei lor defecte (Keynes i-a aiurit cu asta), la scăderea profiturilor și antreprenorii vor trebui să reducă costuri, adică să dea oameni afară. Keynes & co. scăpând din vedere un lucru elementar: când scad prețurile, puterea de cumpărare a salariilor și dividendelor (profiturilor) crește. Nu e nevoie să dai oameni afară cu prețuri în scădere. Dimpotrivă!

Deflația este răspunsul pieței la trei lucruri:

1. Atunci când banii nu puteau fi multiplicați fără niciun control (aurul era în spatele banilor) masa monetară nu creștea ca acum. Bunurile erau produse într-o cantitate mai mare decât erau multiplicați banii ca acum, din nimic (aurul avea un cost în a-l extrage, masa monetară de aur nu creștea cu mai mult de 2-3% pe an). Capitalismul autentic din vremurile de atunci însemna și această deflație permanentă datorată antreprenorilor din piață mereu în căutare de inovație și de a face lucrurile cât mai bine pentru cliențiilor. Astăzi, nu mai avem așa ceva. Deflația aceea ajuta enorm pe cei săraci. Căci ei aveau acces, grație progresului tehnologic, la tot mai multe lucruri. Astăzi, avantajele progresului (mai ales în educație sau sănătate) au devenit tot mai exclusive. Pentru mulți săraci, greu accesibile. Iar acest avantaj al capitalismului este astăzi anulat din plin de antreprenorii monetari interesați să inflateze cât mai mult banii pe care îi folosim. Antreprenori monetari care nu au nicio legătură cu capitalismul. Dimpotrivă…

2. La un anumit comportament – păstrarea banilor la saltea (nici la bancă ca economisire și nici în consum). Banii păstrați ”la saltea” cresc puterea de cumpărare a banilor rămași în circulație. Practic, prin scăderea prețurilor ca urmare a păstrării unei cantități de bani în saltea, cei care consumă pot cumpăra mai mult. Acest lucru va da de gândit celor care țin banii la saltea. Care, văzând prețurile atractive, se vor reîntoarce în consum. Nu e nevoie să îi forțăm să nu mai țină banii la saltea tipărind bani (tot zăpăcitul de Keynes). Se vor întoarce natural dacă lăsăm lucrurile să funcționeze de la sine;

3. Deflația este răspunsul pieței la efectele expansiunii creditului mult peste ceea ce economisim. Astăzi, băncile pot da credite peste ceea ce economisim. Cu economisiri în scădere, dobânzile scad pentru că pe piață sunt aruncați credite și bani creați din nimic (fără economisiri în spate). Deflația este corecția inerentă la aceste excese. Crizele economice apar atunci când piața sesizează astfel de erori și le corectează prin faliment. Prin prăbușirea prețurilor. Prin deflație. Deflația asanează economia de toate aceste erori și iluzii vândute oamenilor creduli de antreprenori politici. Deflația dă posibilitatea celor săraci, aflați la mare distanță de robinetul de bani, să cumpere terenuri sau case în criză, inaccesibile în boom din cauza celor mai apropiați de robinetul de bani.

Frica de deflație a fost mereu alimentată de cei care au făcut din tiparniță / robinetul de bani un panaceu la problemele noaste și care ne spun și altceva: producția de bani nu are niciun efect asupra prețurilor sau structura producției (Keynes & co.). Frica de deflație e mereu invocată pentru a justifica apăsarea pe butonul tiparniței. E un argument ”teoretic” și ”irefutabil” în a da drumul la bani în economie.

Deflația e prietena noastră, așa cum inflația e dușmanul prosperității. Dacă inflația are cauze monetare, și deflația are tot cauze monetare, fiind fenomenul opus ei.

Prosperitatea nu vine niciodată de la o politică monetară inflaționistă ci de la una conservatoare, deflaționistă pe termen lung. Care prezervă puterea noastră de cumpărare și nu o redistribuie aleator și nedemocratic.

Îndrăznești să crezi asta?”

 

Eugen Rădulescu:

” Da, se aude. Am avut tampenia numita wage led growth. Dezastru. Dl. profesor spune alta aireala, pe invers. Deflatia este un rau enorm. Argumentele in favoarea ei sunt stupide. Din fericire, nu sunt aventurieri la BNR ca sa provoace un dezastru economic”

 

” Profesore, o tii langa cu prostia asta fara seaman. Deflatia are drept prim efect ca determina cumparatorul sa isi amane consumul, pentru ca maine va lua acelasi produs mai ieftin. Oricat de putin ai intelege mecanismele pietei adevarate (nu aia de la catedra!) tot trebuie sa pricepi ca deflatia aduce SCADEREA CONSUMULUI. Voluntara, dar scadere. Unde dracului vezi atunci mai multa bunastare? Asta e una. A doua este ca toti cei care au luat cu imprumut bani vor plati mult mai mult. Economia de piata se bazeaza pe credit. Daca TOTI debitorii vor plati mai mult, e clar ca cel putin UNII vor iesi din piata. Nu pentru ca au produs aiurea, ci pentru ca a aparut un cost neasteptat – cel al dobanzii reale care creste. Iar de aici vine iar SCADEREA CONSUMULUI. Scaderea consumului duce obligatoriu la scaderea ocuparii fortei de munca. SOMAJUL NU ADUCE MAI MULTA BUNASTARE NICIODATA. Nu exista nicio singura demonstratie empirica, vreundeva in lume, unde deflatia sa aduca crestere economica (Elvetia, cand s-a apreciat puternic francul, este o exceptie, in conditii cu totul exceptionale). Dar a mai existat deflatie in lume, iar ea a adus declin al productiei si crestere a somajului. Japonia se lupta de decenii sa scape din chingile deflatiei. Stiu ca imi racesc gura de pomana, am mai vorbit despre asta. Un profesor nu ar trebui sa bage asemenea prostii in capetele studentilor – este ca wage led growth, dar pe invers. La fel de absurd, insa, la fel de daunator economiei.