La 16 decembrie 1989, Timișoara a devenit scena unei mișcări revoluționare decisive în România. Evenimentele care au avut loc în această perioadă au marcat începutul sfârșitului pentru regimul lui Nicolae Ceaușescu și au pus bazele unei lupte pentru libertate. Politologul Vladimir Tismăneanu afirmă că „Revoluția din decembrie a fost începutul procesului de dărâmare a totalitarismului și o modalitate de a instaura libertatea în România”.

Cum a început Revoluția din decembrie 1989

Revoluţia de la Timişoara, care a avut loc între 16 și 20 decembrie 1989, a marcat începutul procesului de răsturnare a regimului totalitar din România, conform afirmațiilor politologului Vladimir Tismăneanu în lucrarea sa „Despre 1989. Naufragiul utopiei” (Editura Humanitas, Bucureşti, 2009).

„A fost momentul inaugural al seriei de acţiuni care aveau să culmineze la Bucureşti şi în alte oraşe în zilele de 21 şi 22 decembrie şi care au constituit efectiv o revoluţie ca modalitate de întemeiere a libertăţii (…)

Născut din violenţă şi brutalitate, regimul pierea în chip violent şi brutal. Îşi dovedea, încă o dată, deficitul total de legitimitate şi proba natura ilegală, criminală, a existenţei sale”, subliniază Vladimir Tismăneanu, citat de stirileprotv.ro.

Pe 16 decembrie 1989, manifestanții din Timișoara s-au adunat pașnic în fața Catedralei reformate din Piața Maria, protestând împotriva deciziei autorităților de a evacua pastorul reformat László Tokés.

Această mișcare de rezistență s-a extins rapid, atrăgând sprijin din partea studenților, muncitorilor și altor cetățeni. Coloanele de manifestanți au început să se îndrepte spre centrul orașului, escaladând într-o revoltă anticomunistă.

A fost un moment de turnură, marcat de scăderea nivelului de trai și de destrămarea regimului comunist în statele foste socialiste.

În scurt timp, Piața Maria a fost ocupată de câteva sute de persoane care strigau „Libertate” și „Dreptate” și cântau „Deșteaptă-te, române!”. Coloanele de manifestanți s-au îndreptat către Comitetul Județean al Partidului Comunist Român (PCR).

Forțele de ordine, inclusiv echipe din cadrul Ministerului de Interne, Miliției, armatei, gărzilor patriotice și pompierilor, au fost mobilizate pentru a dispersa manifestația.

Manifestanții au fost întâmpinați cu jeturi de apă și gaze lacrimogene, ceea ce a dus la ciocniri violente între protestatari și forțele de ordine. Au urmat arestări în rândul demonstranților.

La ora 16.00, manifestanţii blochează tramvaie și strigă „Jos cu Ceauşescu!”, iar unii protestatari, inclusiv pastorul László Tokés, sunt bătuţi şi arestaţi.

Pe 17 decembrie 1989, timişorenii se adună în număr mare în stradă, alăturându-se muncitorilor și locuitorilor din fabrici și uzine, scândând împotriva comunismului. Comitetul Județean al PCR este asaltat de protestatari, iar armata intervine.

Reacția regimului comunist

Regimul lui Ceaușescu a răspuns cu brutalitate la revolta din Timișoara. Din ordinul lui Nicolae Ceaușescu, forțele de ordine și militarii au fost mobilizați, întâmpinând manifestanții cu gaze lacrimogene și jeturi de apă.

La miezul nopţii, forţele de ordine au deschis focul asupra manifestanţilor, provocând victime printre copii, tineri, femei şi bătrâni.

Peste 20.000 de membri ai „gărzilor patriotice” din Dolj și Râmnicu Vâlcea au fost trimiși cu trenuri speciale pentru a ajuta la dispersarea protestatarilor, însă acţiunea eşuează.

Ciocnirile violente au fost inevitabile, iar forțele de ordine au făcut arestări. Generalul Velicu Mihalea și alți oficiali de rang înalt au fost trimiși pentru a coordona represaliile, inclusiv folosirea armelor.

Ion Coman, un important secretar al PCR, a fost numit comandant unic pentru Timișoara, ordonând să se tragă asupra protestatarilor. Această brutalitate a accentuat deficitul de legitimitate al regimului.

În Timişoara, primele focuri de armă răsună, marcând începutul unei nopţi de lupte de stradă între civili şi militari. TAB-uri, tancuri şi magazine sunt incendiate.

Pe treptele catedralei, un grup de copii și tineri civili începe să scandeze „Jos Ceauşescu!”, „Libertate!” și „Vrem o ţară liberă!”. Ei cântă colinde, iar alte câteva sute de manifestanţi li se alătură, fluturând un steag din care fusese decupată stema comunistă.

Cum a încercat regimul comunist să înăbușe manifestațiile

Pe 18 decembrie 1989, în timp ce Nicolae Ceauşescu îşi începea vizita oficială în Republica Islamică Iran, în Timişoara vitrinele magazinelor erau sparte, miliţienii erau prezenţi peste tot, iar militarii ordonau oamenilor să circule fără oprire, împiedicându-i să se adune în grupuri.

El a acuzat manifestanții de acte teroriste și vandalism, încercând să demonizeze mișcarea de protest. Sub presiunea manifestațiilor internaționale, guvernul a trădat încercările lui Ceaușescu de a minimaliza evenimentele.

Emisiunile din media internaționale, care acopereau evenimentele din Timișoara, au avut un impact major, punând regimul sub o presiune internațională intensă.

Primele victime ale Revoluției din decembrie 1989

În zilele următoare, pe 19 decembrie 1989, violențele în Timișoara au atins un apogeu. Miliția și armata au continuat să reprime fără succes revolta. Forțele de ordine au deschis focul asupra mulțimii, provocând decese și răniți.

Pe străzile Timişoarei, militarii începuseră să fraternizeze cu revoluţionarii, scandând „Armata e cu noi!”.

Un număr de peste 40 de cadavre ale victimelor represiunii din Timişoara, neidentificate, au fost transportate în secret de la morga Spitalului Judeţean Timiş la Bucureşti, unde, în noaptea de 19 spre 20 decembrie, au fost incinerate la crematoriul „Cenuşa”.

Aceste măsuri brutale nu au reușit să distrugă determinarea manifestanților, care au continuat să scandeze „Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!”.

Răsturnarea autorităților în Timișoara

Pe 20 decembrie 1989, demonstranţii din Timişoara se organizează sub denumirea de Frontul Democratic Român, avându-i în frunte pe Lorin Fortuna (preşedinte), Ioan Chiş (vicepreşedinte) şi Claudiu Iordache (secretar general), cu scopul de a organiza mişcarea de rezistenţă. Dimineaţa, zeci de coloane de muncitori din întreprinderile oraşului se îndreaptă spre Piaţa Operei.

  • În jurul orei 11:00, generalul Ştefan Guşă ordonă retragerea tehnicii de luptă în cazărmi şi interzicerea folosirii armamentului din dotare.
  • La ora 13:00, coloanele de manifestanţi ajung în Piaţa Operei, iar militarii fraternizează cu ei.
  • La ora 14:00, efectivele militare sunt retrase în cazărmi, iar autorităţile centrale şi locale îşi pierd autoritatea asupra oraşului. Timişoara devine astfel primul oraş liber al României.

În cadrul unui discurs televizat, el acuză „elemente huliganice” pentru distrugeri şi destabilizarea ţării. Comitetul municipal de partid anunţă organizarea unui mare miting în Piaţa Palatului pentru a condamna „acţiunile huliganice” de la Timişoara.

Presa controlată de guvern tace asupra evenimentelor, acestea fiind cunoscute pe larg prin emisiunile în limba română ale principalelor posturi de radio occidentale, precum şi prin emisiunile de la Budapesta şi Belgrad. La 20 decembrie 1989, este emis un Decret prezidenţial care instituie starea de necesitate pe teritoriul judeţului Timiş, ca urmare a „gravei încălcări a ordinii publice prin acte teroriste, de vandalism şi de distrugere a unor bunuri obşteşti”.