„Wishful thinking“, cum spun americanii. Dar semnalele din economie sunt din ce în ce mai încurajatoare. Investițiile străine și-au reluat ritmul alert, multinaționalele încep să raporteze rezultate bune și foarte bune, starea de spirit a managerilor și investitorilor a trecut de la vegetație la alertă. Poate cel mai important semnal este faptul că publicațiile economice afișează din ce în ce mai des cuvântul „creștere“ în titluri. Acest lucru demonstrează clar renașterea optimismului în mediul de afaceri. Criză sau nu, viața merge înainte. Semiparalizia care s-a simțit pe piață în momentele de maximă incertitudine a dispărut deja. Apar planuri, proiecte, tabele pline cu cifre. Și toată lumea așteaptă cu nerăbdare ziua de 13 mai, când vom afla dacă PIB trimestrial a înregistrat un progres, marcând astfel relansarea economică.
Personal, după două serii de restructurări, câte una la fiecare început de an de criză, mizez în sfârșit pe revenirea pieței. Nu știu ce vom afla la mijlocul lui mai, dacă va fi din nou semnul plus înaintea cifrei de creștere economică sau nu. Cred că asta nu înseamnă mare lucru, este doar o platformă de care oamenii au nevoie ca să-și fundamenteze deciziile. Să nu uităm, însă, că în afaceri instinctul contează mai mult decât 100 de business planuri. Iar câștigul este întotdeauna proporțional cu riscul.
În materialul precedent scris pentru Capital, m-am exprimat cu privire la nevoia de reducere a nivelului CAS (cel mai mare din Europa cu excepția Greciei) și de intensificare a măsurilor împotriva muncii la negru. Asta în contextul apariției noului Cod al muncii. Am rămas foarte surprins observând reacția „forumiștilor“ care m-au criticat în fel și chip pentru susținerea noii legi, ignorând sistematic ceea ce am avut de spus despre necesitatea celorlalte măsuri. Genul ăsta de comportament mi se pare cea mai mare capcană în calea redresării economice.
Tendința de a critica orice inițiativă fără a pune nimic în loc este cea care ne-a adus în stadiul de a fi printre ultimele state care se târăsc prin mlaștina crizei. Tuturor criticilor mei simt nevoia să le adresez o urare pe care o citesc foarte des în ultimul timp, fiindcă servește ca motto în toate mesajele de e-mail ale unui prieten. „Trăiască capra vecinului!“
Revenind la creșterea economică, pronosticul meu este pozitiv. Iar mulțumirile – dacă se întâmplă ceea ce ne dorim – se îndreaptă către Jeffrey Franks, supranumit de cineva (scuze, ­nu-mi aduc aminte sursa) din presă „Premierul din umbră al României“. Subscriu!

Claudiu Șerban, director general Editura Evenimentul și Capital