Înţeleg perfect nemulţumirea românilor, mai ales a şoferilor, că nu avem autostrăzi sau drumuri bune, că de mai bine de 20 de ani suntem amăgiţi cu promisiuni, dar îmi este greu să înţeleg când s-a produs ruptura între bucureşteni şi ceilalţi români.
Pornind de la titlul unei ştiri “când vom ajunge la mare pe autostradă”, zeci de cititori ai capital.ro au comentat pe site, unii dintre ei criticându-i pe “mitici”. Pe principul “să moară capra vecinului” aş putea cataloga “dialogul”, dacă-i pot spune aşa, între cititorii capital.ro. Ura românilor din diferite zone ale ţării a ajuns la cote alarmante, aşa cum au sesizat şi unii dintre cititori, care chiar au semnalat acest lucru.
Autostrăzile, mai mult lipsa acestora, trebuie să fie principala problemă a noastră, indiferent că suntem din Cluj, din Iaşi, Craiova, Oradea etc., şi nu faptul că de acestea se pot bucura doar bucureştenii. Este adevărat că proiectele au fost concepute pornind de la Capitală, dar rutele au fost alese în funcţie de mai multe criterii, pe care, cred eu, le găsim şi în alte state europene sau nu. Cea ce ar tebui să criticăm este nefinalizarea, amânarea lor sau schimbarea priorităţilor ori de câte ori se schimbă echipa de la Palatul Victoria, nemaivorbind de “umflarea” valorii unor contracte şi modul de atribuire. Bineînţeles că unii dintre cititori au sesizat perfect acest lucru şi chiar l-au menţionat precum aaa: “nici eu nu sunt de acord cu sumele prea mari alocate pentru nimic terminat.., dar asta nu înseamnă că dacă se termină o lucrare, fie ea de la Bucureşti la Constanţa, pe care eu nu o să circul decât o dată la 10 ani, nu o să spun bravo”.
Este adevărat şi faptul că în ultima perioada cele mai fonduri au fost alocate regiunii Bucureşti-Ilfov, iar acest lucru se pot vedea şi din analize Comisiei Naţionale de Prognoză sau din ultimele date prezentate de Eurostat potrivit cărora, întrega ţara, fără Ilfov-Bucureşti Vest, rămâne printre cele mai sărace 20 de zone din Europa de Est. Aici trebuie menţionat că Bucureştiul este polul atracţiei pentru investitori, iar lipsa infrastructurii din celelalte zone a mărit decalajul dintre Capitală şi restul ţării. Amintiţi-vă doar cum a pierdut România, în favoarea Ungariei, o mare investiţie în zona centrală sau de vest înainte de declanşarea crizei. Puteam avea uzina Mercedes în România dacă aveam autostrăzi, şi nu este vorba de autostrada de la Bucureşti la Constanţa, ci despre una care să ne lege de Occident, indiferent că era pe coridorul IV sau pe Autostrada Bechtel.
Recent, autorităţile au anunţat că vor să construiască o autostradă spre Republica Moldova, proiectul nu este nou şi are toate şansele să intre pe lista proiectelor cu finanţare europeană în perioada 2014-2020, dar acest lucru nu ar trebui, de exemplu, să-i facă pe olteni să se ia la harţă cu ieşenii.
Dacă am ajuns să ne criticăm între noi în loc să punem presiune pe autorităţi, care la rândul lor să pună presiune pe constructori, indiferent că sunt români sau străini, să finalizeze la timp lucrările la autostrăzi, tare mi-e frică că vor mai trece încă 20 de ani iar noi nu vom putea circula pe autostradă, fără întreruperi, dintr-o parte în alta a ţării.