Priviți graficul de mai jos pentru a înțelege contextul actual și dependența totală a burselor de robinetul cu bani. În martie-aprilie bursele au fost afectate de criza din Cipru și de temerea că economia Chinei a încetinit peste așteptări, după care și-au revenit pe fondul rezolvării problemei cipriote și a veștilor bune venite din Asia și Europa (creșterea emisiunii monetare în Japonia și anticiparea scăderii ratei dobânzii). În iunie a venit o corecție tot ca urmare a veștilor proaste auzite despre tiparniță, de data aceasta despre tiparnița americană. Pe 16 iunie Bernanke anunța că Fed examinează posibilitatea limitării achizițiilor de titluri financiare la începutul toamnei și a abandonării acestui program în vara lui 2014. Iar după ziua de 18 septembrie, când Bernanke a anunțat că a reevaluat situația și că de fapt va continua să ofere bursei dolari pe tavă, starea de spirit s-a îmbunătățit considerabil. Numirea keynesienei Yellen la conducerea Fed a întărit optimismul.

Ideea este că evoluția pieței financiare este astfel în bună măsură deconectată de realitatea economică. La începutul verii, FMI rectifica în jos, pentru a cincea oară consecutiv, progonoza privind creșterea economică globală, iar recent, în ultimul raport privind economia mondială, a mai operat o reducere (de la 3,1% în iulie la 2,9%). În bună măsură aceste corectări au survenit din cauza datelor economice din Europa care au arătat că zona euro se află într-o recesiune mai profundă decât s-a crezut inițial.

La noi, indicele BET a crescut cu 12%. Nu este mult, dar este în ton cu evoluția burselor din regiune și, bineînțeles, în opoziție cu situația „din teren”, unde economia crește șontâc-șontâc din motive neclare, investițiile străine directe sunt aproape de un minim istoric, iar creditarea mai are sens doar dacă debitor este statul.

Pe acest fond de optimism bursier este probabil ca oferta de vânzare a 15% din acțiunile Transgaz să se finalizeze cu succes. Contextul pieței arată lichiditate abundentă, iar compania este una din perlele coroanei României. Profitul Romgaz, considerabil oricum, a fost ținut în zgardă de legislația internă, care a urmărit protejarea consumatorilor, dar pe măsură ce piața se liberalizează iar prețul intern și cel global converg, este de așteptat ca acest profit să se mărească.

Cumpărarea de acțiuni are și puncte slabe. Iată câteva:

(1) Conducerea Romgaz o va deține în continuare statul care, așa cum a dovedit-o în cazul Hidroelectrica, dacă vrea poate să pună pe butuci și cel mai rentabil furnizor din domeniul energiei. Doar lipsa de imaginație ne poate asigura că acest gen de conducere ineptă nu poate interveni, niciodată, la Romgaz. Să nu uităm, de exemplu, că în România sunt preconizate investiții private semnificative în exploatarea gazelor de șist, și nu se știe dacă nu cumva interesele acestor investitori se vor ciocni vreodată de interesele Romgaz, la fel cum planurile investitorilor în energie eoliană au interferat cu ceilalți furnizori de energie.

(2) Nu uitați că statul vânează noi surse de finanțare. Această foame de venituri bugetare îl poate conduce în viitor fie la înstrăinarea unui pachet suplimentar de acțiuni, fie la exproprierea unei cote mai mari din profitul companiei, așa cum s-a mai întâmplat.

(3) Rata actuală a profitului companiei nu se ridică la nivelul pregătirilor mediatice dinaintea listării pe bursă. Compania a obținut anul trecut un profit de 280 milioane de euro, iar dacă acest nivel se menține pentru următorii 11 ani (cam cât țin rezervele actuale de gaze), atunci acționarii vor aduna în total peste 3 miliarde de euro. Din aceștia, 460 milioane vor reveni celor (15% acționariat) care vor adera începând de mâine la oferta guvernului, adică puțin mai mult decât capitalul investit, așa cum speră statul. Pe scurt, un randament fix egal cu cel al unui depozit bancar în euro la rata actuală a dobânzii. Restul e speculație… sau investiție, cum doriți să o luați.

Cei care vor să cumpere acțiunile Romgaz vizând cu precădere câștigul de capital – deoarece mizează pe scumpirea acțiunilor în viitorul apropiat – ar trebui să nu uite însă situația macroeconomică generală, națională dar mai ales globală, fiindcă bursa din București răcește imediat ce bursele mondiale strănută. Lichiditatea pieței ține de marile bănci centrale ale lumii și de încrederea investitorilor că ele își vor continua politica de expansiune monetară. Imediat ce orientarea politicii monetare se va schimba, piața de capital va suferi o corecție usturătoare pentru naivi sau neatenți.

Bogdan Glăvan este profesor universitar de economie la Universitatea Româno-Americană și autorul blogului www.logec.ro

Comentariul integral şi pe logec.ro