Si a fost ziua post-Kosovo. Zi amara, dar plina de invataminte pentru Romania. La masa rotunda organizata in aceste zile de Ministerul de Externe al Romaniei, congresmanul american James T. Kolbe a transmis mesajul american: „Pana in prezent nu exista nici un indiciu ca Europa de Est ar reprezenta o prioritate pentru politicienii americani… E timpul ca Europa sa se implice”. Rolul americanilor s-a incheiat o data cu razboiul. Interesul american a fost numai sa adanceasca falia ce desparte Occidentul catolic de Rasaritul ortodox, lansand stocul de rachete din silozurile NATO.
Simultan, pentru a-i aduce o data pentru totdeauna la realitate pe idealistii romani, delegatiei noastre oficiale, care s-a deplasat in Macedonia pentru a da curs promisiunilor Uniunii Europene de participare in comun la reconstructia Balcanilor, i s-a prezentat un document fara drept de apel: lista nominala a tarilor agreate sa participe la licitatiile pentru reconstructia provinciei Kosovo, bineinteles, fara Romania.
Nu se acorda nici o sansa Romaniei sa-si valorifice potentialul de export. Poate ramane astfel la cheremul unor credite conditionate, generatoare de subdezvoltare.
Desigur ca baietii subtiri de la Paltinis pot fi dezorientati. Dar cei ce cunosc mai bine mersul afacerilor pe arena internationala stiu ca in timpul „blocadei internationale impotriva Cubei”, vasele englezesti au carat tot timpul zaharul de export al acestei tari. La fel, blocada economica impotriva Chinei nu a dus decat la inflorirea Hong-Kong-ului, aflat sub administratie engleza, zona prin care s-a derulat intregul export al Chinei, decenii la rand.
Dar si mai recent, blocajul petrolier al Iugoslaviei a fost torpilat de vasele Aliantei, petroliere americane si grecesti pompand, fara prejudecati, atata petrol, prin Muntenegru, cat ar fi putut ineca un stat cu numai 700.000 locuitori. In acelasi timp, autoritatile romanesti respecta cu abnegatie embargoul. Cele cateva exemple arata ca economie si comert nu se pot face cu tutari si nostalgici ai Occidentului. Ei trebuie pastrati pentru imagine, asa cum se face in toata lumea. Are dreptate emisarul american cand spune ca in SUA nu se cunoaste potentialul in informatica al Romaniei pentru care exista debuseu peste ocean. La noi, banii de promovare se duc pe Vocea Romaniei, „eclipsa” si alte aberatii de acest fel. Dar, daca asa stau lucrurile la capatul dinspre Vest al coridorului Est-Vest, sa vedem ce se intampla in Est.
In timp ce noi ne cramponam de pactul Molotov-Ribbentrop pentru normalizarea relatiilor cu Federatia Rusa, americanii isi descarca tot surplusul de cereale la rusi, fie si cu plata peste decenii. La fel, Uniunea Europeana isi salveaza agricultorii reiterand deviza „Drang nach Osten” (navala pe piata Estului). Desigur ca, in Romania, sunt legitime resentimentele legate de puterea stalinista care a aruncat in inchisori intelectualitatea romaneasca, dar in acelasi timp sa ne gandim ca, fara vanzarea a 90 de procente din Romania Uniunii Sovietice la Yalta, Stalin ramanea un tiran asiatic, la el, acolo.
Este, cred, suficienta experienta de zece ani pentru a fi evident ca in Vest nu exista piata decat pentru materii prime si semifabricate romanesti, ca orientarea in proportie de peste 50% a exporturilor catre Uniunea Europeana a fost o greseala, care a dus la blocajul comertului exterior la un volum modic. Iar Acordul European a fost prost negociat de partea romana.
Este adevarat ca dezvoltarea schimburilor pe relatia Est este dificila in conditiile in care aici peisajul economic se schimba continuu. Totusi, nu trebuie omis faptul ca Federatia Rusa are balanta comerciala excedentara, iar Romania inregistreaza un deficit comercial aproape egal – circa un miliard dolari – atat cu tarile UE, cat si cu Federatia Rusa.
Este adevarat ca derularea exporturilor este dificila pe aceasta relatie, ca trebuie aplicate conditii de plata asiguratorii, ca trebuie sa ai buni specialisti in decontari internationale. Este nevoie tocmai de cei 2.000 de specialisti ai Bancorex pe care, in inconstienta noastra, ii trimitem la munca de jos.
Este o anomalie ca Romania sa nu-si valorifice pozitia geografica in dezvoltarea schimburilor cu tarile Comunitatii Statelor Independente, cu atat mai mult cu cat, in decurs de decenii, s-au stabilit relatii de specializare si cooperare, de complementaritate economica, spre deosebire de comertul pe relatia Vest, unde pietele sunt saturate si dirijate de guvernul european.
Dupa estimarile Ing Barings-Londra, o posibila data a aderarii Romaniei la zona Euro va fi cel mai devreme in 2015; pana atunci, trebuie gasite resurse de dezvoltare a economiei, in special a industriei.
Exista, in prezent, o serie de initiative de cooperare intre fostele republici sovietice cum sunt: Alianta de transport euro-asiatic, ca alternativa la structurile CSI, din care fac parte: Azerbaidjan, Georgia, Kazahstan, Tukmenia, Uzbekistan, Kirgistan, Ucraina si Republica Moldova, sau Proiectul de colaborare regionala (GUAM), din care fac parte: Georgia, Ucraina, Azerbaidjan si Republica Moldova. Ele isi propun sa favorizeze libera circulatie a marfurilor si persoanelor.
O prezenta activa are Romania in zona de Cooperare a Marii Negre. Aceasta se afla intr-un stadiu avansat de organizare, recent fiind deschisa si o banca proprie a tarilor din zona.
In viziunea Romaniei, zona de Cooperare a Marii Negre nu este opusa Uniunii Europene, ci este un mijloc de pregatire in comun in vederea aderarii ulterioare la UE.
Recent, o organizatie nonguvernamentala din Federatia Rusa, intitulata „Academia Internationala pentru Unitate Spirituala”, a declarat prin presedintele sau, Gheorghi Trapeznilkov, ziarului Adevarul: „Dorim si putem impulsiona relatiile romano-ruse”. Academia infiintata in 1991 isi propune sa promoveze contactele culturale, de afaceri si din alte domenii, la nivel de personalitati din intreaga lume.
Intr-un asemenea demers este programata vizita ex-premierului rus Victor Cernomirdin, la Bucuresti, in luna septembrie a.c. Reprezentante ale Academiei exista deja in tari vecine ca: Grecia, Bulgaria, dar si in SUA, Canada etc.