De câteva săptămâni apar în presă reprezentanţii marilor companii de tutun argumentând pro sau contra creşterii accizei minime. Bătălia este cu atât mai hilară cu cât în prezent nu există niciun fel de proiect de act normativ sau intenţie publică a Ministerului Finanţelor de creştere a accizei minime de la 91% la 100% din acciza categoriei Premium (cea mai populară). Militează „pentru“ primii doi jucători din industrie: „Creşterea accizei minime la ţigări afectează o singură companie, dar este benefică pentru buget; ceilalţi competitori – 70%-80% din piaţă – nu ar fi afectaţi.“ Toată lumea e de acord, inclusiv companiile iniţiatoare, care au portofolii similare, situate majoritar în segmentele Premium-Prestige, că măsura ar duce exclusiv la creşterea preţului ţigaretelor ieftine – cu 13% -, cele scumpe rămânând neatinse (conform unui studiu GEA). A treia companie, al cărei portofoliu este dependent de segmentele Value-Base, se apără invocând distorsionarea structurii pieţei, favorizarea producătorilor mărcilor scumpe, eliminarea produselor legale ieftine şi creşterea contrabandei. „O acciză minimă de 100% ar echivala cu un preţ minim de 90% (Carpaţi-ul ar costa 90% din Kent), o măsură profund anticompetitivă.“ Victima colaterală, fostul SNTR, tace deocamdată, dar cine o să mai cumpere Carpaţi la preţ de Marlboro? „Măsurile de preţ şi controlul prin preţ sunt eficiente şi menite să colecteze mai mulţi bani la buget; având o cotă de piaţă mai mare, poţi să controlezi mai bine preţul, pentru că toată lumea te va urma“, replică promotorii acestei măsuri administrative, care ar avea ca rezultat creşterea cotei lor de piaţă pe seama companiei victimă. Un observator neutru ar putea întreba de ce, în loc să lupte împreună împotriva creşterilor succesive ale accizei totale (de trei ori în nouă luni), care afectează pe toată lumea la fel, companiile au intrat în acest război fratricid, în care două se coalizează împotriva celei de-a treia. Cum s-ar spune, „ori toţi ca să trăim, ori toţi ca să muriţi!“ – ilustrarea nesfârşitului potenţial al zicalei româneşti în adaptare multinaţională: „Să moară doar capra vecinului!“
Gilda Lazăr, director Corporate Affairs şi Comunicare, JTI România, Bulgaria şi Croaţia
