“Daca vrem sa deschidem un front de discutie important, atunci trebuie sa analizam felul in care discuta grupurile de interese cu statul.” Costin Dobran, detine un Master in Politici Publice Internationale al scolii de Studii Internationale Avansate din cadrul Universitatii Johns Hopkins din SUA Ultimul scandal politic de pe malurile Dambovitei arata, pentru a nu stiu cata oara, ca suntem inca departe de a intelege cum se cuvine principiile, mecan
“Daca vrem sa deschidem
un front de discutie important,
atunci trebuie sa analizam felul in care discuta grupurile
de interese cu statul.”
Costin Dobran, detine un Master in Politici Publice Internationale
al scolii de Studii Internationale Avansate din cadrul Universitatii Johns Hopkins din SUA
Ultimul scandal politic de pe malurile Dambovitei arata, pentru a nu stiu cata oara, ca suntem inca departe de a intelege cum se cuvine principiile, mecanismele si, de ce nu, termenii unei economii de piata moderne.
Majoritatea comentariilor de pe piata au analizat in fel si chip afirmatiile legate de “grupurile de interese” care incearca sa influenteze, bineinteles in rau, deciziile Guvernului. Toate bune si frumoase, dar unde sunt grupurile de interese?
Un industrias roman, impreuna cu un producator de tigari si asortati cu un reprezentant al presei, este orice, dar nu un grup de interese, luati impreuna sau individual. Ei se reprezinta pe ei insisi si afacerile lor, in cel mai bun caz, dar nu pot fi catalogati drept un grup de interese sau chiar reprezentanti ai unor grupuri de interese in acceptiunea moderna a expresiei. Doar daca cei trei vorbesc in numele procesatorilor de petrol, al producatorilor de tigari sau al presei in ansamblul sau, ceea ce nu cred ca este cazul in speta noastra.
Ne-au trebuit 15 ani de tranzitie ca sa ne debarasam de sindromul “nu ne vindem tara”, sa invatam sa nu mai blamam organizatiile internationale, gen FMI si Banca Mondiala si, mai nou, Uniunea Europeana, pentru lipsa noastra de educatie economica, sau sa pricepem ca “speculativ” este un termen pozitiv, pe care se bazeaza activitatea bursei, un pilon de baza al societatii capitaliste. Ar fi cazul sa nu repetam aceste greseli in cazul oamenilor de afaceri.
Consiliul Investitorilor Straini, una dintre cele mai respectate organizatii din Romania, este un grup de interese. Un grup care reprezinta interesele investitorilor straini in Romania, investitori care s-au organizat pentru a avea o platforma comuna in dialogul cu autoritatile romane. Au o agenda bine conturata si, la fel ca oricare alt roman, doresc un nivel de prosperitate mai mare, pentru ca aceasta va duce si la cresterea profiturilor lor. Sindicatele sunt un grup de interese. Ele reprezinta interesele angajatilor din diverse sectoare economice si sociale. Asociatia “Salvati Delta Dunarii” este un grup de interese care lupta pentru ca acest patrimoniu national si international sa ramana asa si pentru generatiile viitoare.
Daca vrem sa deschidem un front de discutie important, atunci trebuie sa analizam felul in care discuta grupurile de interese cu statul. Aici este de lucru serios, pentru ca ne aflam in plin pionierat. Pana la aceasta ora, nu exista un cadru legal, clar delimitat si suficient, prin care sa se evite situatiile in care un grup sau altul sa profite, fie de inclinatia spre coruptie a unor angajati ai statului, fie de lipsa de informatie intr-un domeniu sau altul sau chiar de lipsa de organizare la nivelul unor grupuri distincte ale societatii.
In orice caz, trei principii de baza ar trebui luate in considerare. In primul rand, transparenta. Atat discutiile anterioare unei decizii, cat mai ales fundamentarea deciziei sunt esentiale. Pentru a exemplifica la modul concret, o hotarare de guvern adoptata ar trebui sa contina fundamentarea necesitatii acelei reglementari, punctele de vedere exprimate de diverse grupuri de interese, indiferent daca sunt convergente sau divergente, dar mai ales ratiunea care a stat la baza deciziei guvernamentale. Este o practica obisnuita in statele moderne si, pe langa rolul de informare, contine si o componenta de educare a publicului.
In al doilea rand, predictibilitatea. Intr-o era in care asaltul informational asupra actorilor economici si sociali a devenit o problema, mentinerea predictibilitatii actiunii guvernamentale este esentiala. Chiar daca avem deja o legislatie in domeniu, ea este fie ignorata in lipsa unor mecanisme punitive substantiale, fie insuficienta pentru complexitatea si diversitatea situatiilor aparute.
Cel de-al treilea principiu, al dreptului la informatie, nu mai are nevoie de explicatii. Fiind inscris ca atare in Constitutie, ar trebui sa se regaseasca in toate legile si reglementarile legale. Altfel, riscam sa ajungem in situatia in care cel care tipa mai tare face legea.