În încercarea de a reînvia procesul de pace afgan, secretarul de stat american Antony Blinken a adresat recent o scrisoare președintelui afgan, Ashraf Ghani. În paralel, un plan de pace de opt pagini a fost împărțit guvernului afgan, partidelor de opoziție, societății civile și talibanilor.

Printre altele, planul de pace prevede formarea unui „guvern de pace” provizoriu timp de doi ani. Și elaborează orientări pentru discuțiile dintre liderii politici afgani și talibani, în Turcia. Plus un armistițiu timp 90 de zile.

Dar, scrie NI, cele două documente care s-au scurs în presă oferă informații critice asupra mentalității administrației Biden și a obiectivelor sale în Afganistan. Dar par a fi fost „scurse” deliberat pentru a obține reacții ale regimulului de la Kabul și ale talibani, înainte de a se finaliza politica oficială a lui Biden privind Afganistanul.

Planul de pace propus este un joc politic cu mize mari, plin de contradicții și riscuri multiple. Planul conține o listă absolut nerealistă și limitată în timp.

Administrația Biden este împărțită între cei care pledează pentru a pune capăt celui mai lung război al Americii și diverși carieriști militari și din servicii care se opun unei declarații premature a victoriei. Anunț care ar urma să fie făcut în toamnă, la 20 de ani de la atacurile din 11 septembrie.

Unii experți compară planul de pace propus cu „Acordul de la Bonn”, din 2001, care a pus în aplicare ordinea politică actuală în Afganistan. Diferența este că Acordul de la Bonn i-a exclus pe talibani de la discuții, în timp ce planul actual îi invită la masa negocierilor, în Turcia.

Din cele două documente, trei lucruri devin clare. În primul rând, alegând Turcia ca loc al negocierilor de pace afgane, administrația Biden a pus capăt procesului de la Doha. Turcia face parte din misiunea NATO în Afganistan și, spre deosebire de Qatar, poate observa respectarea încetării focului pe teren.

Mai mult, Turcia poate colabora strâns cu SUA, care încearcă să remedieze legăturile cu Ankara, distruse de administrația Trump, și cu Pakistanul.

În al doilea rând, planul expune anchilozarea politicii administrației Biden și opțiunile politice limitate într-o situație de conflict extrem de complexă.

De exemplu, o ședere prelungită este o rețetă pentru mai multe conflicte. Dar o ieșire fără un compromis politic între Kabul și talibani va grăbi colapsul ordinii politice actuale în Afganistan.

În al treilea rând, Biden caută cu disperare o strategie de ieșire prin instalarea unei configurații politice interimare. Pentru a oferi o aparență de stabilitate și pentru a încerca să scoată America cu fața curată din Afganistan.

Tonul scrisorii lui Blinken marchează, de asemenea, o schimbare bruscă a mesajelor administrației Biden. În ciuda violențelor în creștere ale talibanilor, Biden consideră inflexibilitatea lui Ghani față de formarea unui guvern interimar drept obstacol major în calea păcii.

Iar Statele Unite îi cer lui Ghani să dea dovadă de flexibilitate sau să facă un pas în spate. Această scrisoare îi va slăbi și mai mult pe Ghani și echipa sa.

Talibanii nu au avut încă o reacție oficială la planul de pace. Dar este puțin probabil ca talibanii să fie de acord cu încetarea focului înainte de finalizarea acordului. Talibanii sunt un jucător violent, violența fiind singura lor pârghie pentru a rămâne în cărți în Afganistan.

Prin urmare, nu vor renunța la violență până nu vor fi siguri de o soluționare favorabilă, care să corespundă intereselor lor. Mai mult, înainte de a relua discuțiile, vor exploata disperarea lui Biden de a obține mai multe concesii, cum ar fi eliberarea mai multor deținuți talibani.