Cu Safari pentru Windows, Apple vrea să-şi crească simţitor cota pe piaţa browserelor, dar realizarea, în stadiul beta, e cam departe de pretenţii şi nu convinge, în competiţia cu Firefox şi Internet Explorer. În momentul în care Steve Jobs a anunţat, acum mai bine de trei ani, că Apple va renunţa la procesoarele IBM în favoarea Intel, au apărut diverse speculaţii pe această temă. Inclusiv eu am susţinut ideea că ar fi posibil ca MacIntosh să devină un sistem de o
Cu Safari pentru Windows, Apple vrea să-şi crească simţitor cota pe piaţa browserelor, dar realizarea, în stadiul beta, e cam departe de pretenţii şi nu convinge, în competiţia cu Firefox şi Internet Explorer.
În momentul în care Steve Jobs a anunţat, acum mai bine de trei ani, că Apple va renunţa la procesoarele IBM în favoarea Intel, au apărut diverse speculaţii pe această temă. Inclusiv eu am susţinut ideea că ar fi posibil ca MacIntosh să devină un sistem de operare „liber de hardware“. Adică, să fie vândut la fel ca Windows, pentru orice computer, din moment ce Mac-urile nu mai diferă de restul computerelor decât prin design, care justifică preţul, oarecum mai ridicat.
Până acum, acest lucru nu s-a întâmplat, însă de când Microsoft a fost forţat de reglementările antitrust să îşi deschidă sistemul de operare pentru aplicaţiile competitorilor, Apple oferă utilizatorilor Windows un Mac OS „pe bucăţi“. A lansat, în 2004, iTunes pentru Windows, ca alternativă la Windows Media Player, iar acum oferă un browser alternativ la Internet Explorer (IE), Safari 3, aplicaţie care va fi prezentă şi în viitorul Mac OS X Leopard, programat pentru lansare în octombrie.
Numai că Safari trebuie să se bată nu doar cu IE7, liderul de piaţă cu o cotă de 78%, ci şi cu din ce în ce mai popularul browser open source Firefox, prezent ca default browser pe majoritatea distribuţiilor Linux, dar cu o cotă de piaţă în creştere şi care a ajuns la 15%. Potrivit lui Jobs, în momentul actual, circa 5% din traficul web se realizează prin intermediul unui browser Safari.
E foarte probabil, însă, ca această cotă de piaţă să rămână nemodificată semnificativ pentru Apple, dacă Safari nu vine cu îmbunătăţiri majore după ce iese din stadiul „beta“.
Evident, nimeni nu s-a înghesuit până acum să scrie aplicaţii externe pentru Safari, cum ar fi Google sau Yahoo Toolbar. Nici extensiile – programe care adaugă funcţionalităţi în plus, cum ar fi navigatul din gesturile mouse-ului sau vizualizarea simultană a mai multor pagini în aceeaşi fereastră – acele add-ons care l-au făcut celebru pe Firefox nu există în Safari. În schimb, există deja pentru IE7, care a copiat rapid lucrurile bune aduse de Firefox. Internet Explorer este singurul care are „din fabrică“ funcţia de zoom pentru imagini; pentru Firefox trebuie descărcat un add-on, iar Safari nu are o asemenea funcţionalitate. În schimb, Safari pretinde că e cel mai rapid browser de pe piaţă şi, într-adevăr, faptul că nu e încărcat cu niciun fel de funcţii suplimentare îşi spune cuvântul – rapiditatea acestuia se simte în navigarea „de zi cu zi“.
Safari, în varianta pentru Windows, e compatibil atât cu XP, cât şi cu Vista. Designul nu prezintă diferenţe între cele două sisteme de operare, Safari fiind extrem de asemănător cu Firefox la interfaţă şi setări. Spre deosebire de iTunes, care în Vista preia butoanele „minimize“, „maximize“ şi „close“ de tip glossy ale sistemului de operare, Safari rămâne perfect monocrom, de un argintiu metalic, ca şi în XP. Se şi comportă ceva mai bine în XP decât în Vista, unde la click-ul din bară nu se deschide „maximized“, ci într-o fereastră mai mică, iar redimensionarea ferestrei este sacadată, cu o grafică „întreruptă“. La varianta beta, un click pe butoanele „add bookmark“ sau pe anumite link-uri din meniurile drop-down din taskbar duce la blocarea Safari atât în XP, cât şi în Vista.
Una dintre funcţiile apreciate de mulţi navigatori pe web este cea de „full screen“, activată în Windows cu tasta F11. IE7 are cea mai spectaculoasă astfel de funcţie, la activarea căreia toate barele de comenzi dispar, paginile de internet fiind afişate la o vizibilitate maxim posibilă. Atât tab-urile, cât şi address bar-ul reapar doar atunci când cursorul mouse-ului este plasat la marginea de sus a ecranului. La Firefox, funcţia de full screen nu ascunde tab-urile şi butoanele de comezi, dar măcar există, spre deosebire de Safari.
Fiindcă veni vorba de tab-uri (pagini care se deschid în aceeaşi fereastră), Safari se comportă într-un mod special la acest capitol, şi aici se vede că e o aplicaţie Mac. În Firefox sau IE, poţi să navighezi ca un şofer relaxat, cu o singură mână, iar cu cealaltă să îţi bei cafeaua printre ştiri, graţie multiplelor setări de interfaţă. Safari nu are (cel puţin în varianta beta) opţiunea de a deschide link-urile într-un tab nou decât prin apăsarea tastei control (Ctrl) sau cu „click dreapta“.
În concluzie, Safari e foarte rapid, dar mai puţin inteligent decât IE sau Firefox, acesta din urmă fiind şi cel mai uşor de adaptat după nevoile fiecăruia.
PERICOLUL care îi pândeşte pe utilizatorii de Firefox e să descarce cât mai multe extensii din sutele disponibile pe site-ul dezvoltatorului, Mozilla. Asta poate determina browserul să devină sensibil mai lent. Şi aşa, lansarea aplicaţiei durează cel mai mult la Firefox, chiar dacă după aceea devine rapid.
ATACURI Cu toate că se mişcă mult mai rapid decât predecesorul, atunci când are toate funcţiile de securitate activate (safe browsing, phishing filter), IE devine sensibil mai lent. Fiind cel care domină piaţa, este supus mereu la atacuri. IE7 rămâne un produs dedicat exclusiv platformei Windows.
SECURITATE Safari are aproape toate funcţiile de securitate uzuale şi comunică prin intermediul tuturor protocoalelor cunoscute. Dar nu are filtre anti-phishing. Poţi să alegi unde se vor descărca fişierele de pe net, dar nu poţi schimba locaţia acestora înainte de salvare, decât intrând iar în setări.