Cautarea de surse de energie poate duce la rezultate suprinzatoare si schimbari sociale si mai ales economice fundamentale. Un exemplu in acest sens este reprezentat de tarile din Golful Persic. Tari sarace, cu beduini pe camile in interior si sate de pescari pe tarmul marii in urma cu 60 de ani au devenit acum centre de afaceri cu complexuri hoteliere luxoase si seici plini de bani. Dubai este cel mai elocvent exemplu.Tarile sahariene au aceeasi sansa. Pot sa devina sursa de energie electrica a
Cautarea de surse de energie poate duce la rezultate suprinzatoare si schimbari sociale si mai ales economice fundamentale. Un exemplu in acest sens este reprezentat de tarile din Golful Persic. Tari sarace, cu beduini pe camile in interior si sate de pescari pe tarmul marii in urma cu 60 de ani au devenit acum centre de afaceri cu complexuri hoteliere luxoase si seici plini de bani. Dubai este cel mai elocvent exemplu.
Tarile sahariene au aceeasi sansa. Pot sa devina sursa de energie electrica a Europei, ceea ce poate reprezenta sansa catre prosperitate. Reteta este oarecum aceeasi: teritorii vaste, desertice sau semidesertice, cu potential agricol aproape de zero si aparent inutilizabile, incep sa produca bani din exploatarea lor energetica (facand abstractie de platformele petroliere marine). In Orientul Mijlociu este vorba despre petrol, iar in Sahara va fi vorba despre panouri solare. Mai exista si petrol in Sahara, pe teritoriul Algeriei si al Libiei (sortimentul Saharian).
Desertul Sahara este cel mai mare desert de pe planeta. In afara de caravenele de acum sute de ani si raliul Paris-Dakar, Sahara nu produce bani. Ba chiar prin extinderea zonei desertice, se reduce potentialul agricol al tarilor din regiune. Imaginile cu saracia din Burkina Faso sau Mauritania au facut inconjurul lumii. De acum, Sahara poate sa produca bani, transformand intinderile desertice in centrale electrice.
Arnulf Jaeger-Walden, de la Institutul pentru Energie al Comisiei Europene a declarat la Euroscience Open Forum din Barcelona ca ar fi nevoie de doar 0,3% din lumina solara care pe deserturile din Sahara si Orientul Mijlociu pentru a satisface toata cererea de energie a Europei. Are sustinerea cercetatorilor din domeniu care considera oportuna construirea de centrale electrice bazate fie pe panouri fotovoltaice, fie pe incalzirea apei. Astfel, tabloul energiei verzi a Europei va fi compus din tarile sahariene care trimit energie solara, din tari cu vanturi puternice precum Danemarca si Marea Britanie care produc energie eoliana si Islanda care produce energie geotermala.
Proiectul sustinut de Gordon Brown si Nicolas Sarkozy este viabil deoarece in Sahara clima se preteaza pentru asemenea proiecte, comparativ cu Europa unde vremea nu este atat de predictibila. De altfel, panourile vor produce de trei ori mai multa energie in Sahara decat daca ar fi plasate in Europa.
Infrastructura de transport trebuie construita de la zero in unele zone sau imbunatatita in altele. De exemplu, cablurile care leaga Maroc de Spania ar trebui imbunatatit. Algeria este una dintre tarile care a prins din zbor ideea de a fi furnizor de energie al Europei si are in plan o centrala mixta pe gaze si energie solara, care va furniza energie Europei din 2010. Statul algerian isi propune ca in 2020 sa trimita in Europa 6.000 megawatti. Analistii au calculat ca in 2050 capacitatea de productia va fi de 100 gigawatti, mai mult decat produce acum Marea Britanie.
Potrivit calculelor lui Jaeger-Walden, „daca in Leipzig energia solara ar costa la instalare 3,25 euro/watt, in sudul Italiei, unde clima incepe sa se asemene cu Africa de Nord pretul scade la 0,15 euro. Va dati seama cat costa in Sahara”. In total, centralele din Sahara care ar putea sa furnizeze electricitate Europei ar costa 45 miliarde euro. Iar proiectul Uniunii Mediteraneene ar putea impinge lucrurile inainte.
Sursa: The Guardian