Marile companii din sectorul energetic si petrolier, vandute de stat unor investitori strategici, risca sa intre intr-un mare scandal daca povestea celor 8% din actiunile Petrom destinate angajatilor se va repeta de zece ori. Adica la companiile din domeniul energiei electrice si gazelor naturale (opt filiale Electrica si doua Distrigaz). Presedintele Traian Basescu si Dan Voiculescu, pe de o parte, si omul de afaceri Sorin Ovidiu Vantu impreuna cu liderul sindical Liviu Luca, pe de alta parte, poarta un razboi mediatic pe tema adevaratilor destinatari ai actiunilor cumparate de salariatii Petrom. Ultimii doi sunt acuzati ca planuiesc acapararea acestora.

Liderii sindicali strang randurile, infiintand asociatii ale salariatilor, pentru a prelua 8% din Distrigaz, respectiv 10% din actiunile celor opt filiale Electrica, dupa cum le permite legea. “Nu avem nici puterea financiara si nici nu cunoastem valoarea de piata a companiei, ca in cazul Petrom, asa ca nu stim daca vom face o afacere profitabila”, spune Dumitru Chirita, presedintele Federatiei sindicale din energie “Univers”. Ministrul economiei, Codrut seres, sustine ca, din cauza recentelor scandaluri, va mai dura ceva timp pana cand salariatii isi vor putea cumpara actiunile.



Titlurile distribuite salariatilor au creat probleme inca din perioada privatizarilor dezastruoase prin metoda MEBO. In ultimii ani, “cadoul” facut de stat doar angajatilor companiilor scoase la privatizare a devenit o miza uriasa. Actiunile sunt cumparate, de regula, la un pret infim, putand sa aduca ulterior, dupa cotarea la bursa, profituri imense. Campionii castigurilor raman salariatii din sistemul bancar, iar dintre acestia, recordmenii absoluti se anunta cei de la BCR, pentru care investitia initiala poate fi recuperata la o valoare de aproape 30 de ori mai mare.

Milionarii din spatele ghiseului bancar

Record Cele mai mari castiguri din afacerea actiunilor “cadou”

Cu o investitie recuperata de sapte, zece sau chiar 30 de ori in cativa ani, nu se pot lauda prea des nici cei mai inspirati jucatori la bursa. Posibilitatea unui astfel de castig a fost insa oferita pe tava angajatilor si pensionarilor care au lucrat in bancile scoase la privatizare.

Oana Osman

In 1999, cand au primit dreptul de a cumpara la valoarea nominala actiuni ale institutiei la care lucrau, nici angajatii BRD, nici cei ai Bancpost nu au starnit prea multe invidii. Multi salariati si, in special, pensionari (ai bancii) chiar au considerat ca nu merita sa cumpere. La Bancpost, spre exemplu, doar 3.887 de angajati si pensionari au decis sa investeasca, in conditiile in care numai numarul salariatilor depasea 4.000.


Cinci ani mai tarziu, in iunie 2004, EFG Eurobank, devenit actionar majoritar la Bancpost, le facea salariatilor o oferta greu de refuzat: 7.000 de lei pentru o actiune cumparata initial de la stat cu numai 1.000 de lei. Profitul de 600%, adaugat la dividendele insumand aproape 244 lei/actiune in perioada 2001-2004, i-a tentat pe majoritatea posesorilor de titluri. Grecii au preluat, astfel, pentru 6,1 milioane de euro, 5,34% din actiunile bancii, un pachet de 2,66% ramanand in continuare in posesia angajatilor. Cei care au decis sa pastreze titlurile nu le pot tranzactiona pe Bursa, banca nefiind cotata, insa valoarea actiunilor a crescut si mai mult. In momentul de fata, potrivit valorii la care s-a facut subscrierea la ultima majorare de capital (23 noiembrie 2005), o actiune Bancpost face 1,14 RON (11.400 de lei vechi), valoarea nominala fiind de 180 de bani (1.800 lei vechi).
Daca mai exista vreo indoiala ca a fi salariat la o banca de stat poate deveni “o afacere buna”, evolutia actiunilor BRD a spulberat-o, cu siguranta. Tot in 1999 si tot la valoarea nominala (25.000 de lei), angajatii BRD cumparau de la stat 8,33% din actiuni. Pretul pe actiune platit atunci a fost de 12 ori mai mic decat cel achitat la privatizare de Societe Generale (20,15 dolari/actiune). Intre timp, cotarea BRD la bursa a confirmat o crestere spectaculoasa a valorii actiunilor, iar salariatii se descopereau tot mai bogati. In iunie 2003, vestea ca presedintele de atunci al bancii, Bogdan Baltazar, si-a vandut o par-te din titluri pentru a-si construi o casa a facut senzatie. Pentru 721.000 de actiuni (0,05% din banca), Baltazar a obtinut circa 350.000 de dolari. Adaugand dividendele si actiunile gratuite obtinute in urma majorarilor de capital, fostul presedinte s-a putut felicita pentru o crestere de peste zece ori a investitiei initiale. In momentul respectiv, o actiune BRD valora 17.500 lei vechi (avusesera loc si splitari de actiuni). In prezent, la Bursa de Valori o actiune BRD se tranzactioneaza pentru circa 178.000 de lei, titlurile inregistrand, numai in ultima luna, o crestere de peste 20%.


“Norocul” angajatilor Bancpost si BRD este insa nimic fata de profiturile pe care le asteapta salariatii BCR. In 2004, AVAS le-a vandut acestora 8% din actiuni, la un pret de 10.305 lei/actiune (0,25 euro/actiune in 2004). Valoarea tranzactiei de atunci a ajuns la aproape 17 milioane de euro. Inca din perioada respectiva, era evident ca pretul de achizitie este mai mult decat avantajos, cei angajati sau cu rude in BCR fiind considerati norocosii momentului. In cazul celor mai fericiti dintre ei – conducerea bancii, care a putut achizitiona pachete mai mari de actiuni – numarul de titluri cumparate ramane, deocamdata, un mister. Presedintele BCR, Nicolae Danila, a refuzat sa isi dezvaluie participatia, chiar daca omologul sau de la Erste Bank, Andreas Treichl, a precizat ca pentru conducerea bancilor austriece si a sa personal publicarea oricarei participatii si a oricarui interes legat de banca este obligatorie.


Perspectivele actuale de castig pentru salariati, dupa ce BCR a fost privatizata la un pret record, intrec orice asteptari. Cele 3,75 miliarde de euro platite de Erste Bank pentru 61,88% din actiuni (7,65 euro/actiune) se traduc, pentru angajati, printr-o crestere de peste 30 de ori a investitiei initiale. Un astfel de castig ar taia oricui rasuflarea, insa pretul real pe care salariatii il vor putea obtine depinde de momentul in care banca va fi listata la bursa sau de o eventuala decizie a Erste Bank de a achizitiona titlurile respective. “Vom lua in considerare posibilitatea de a ne majora participatia in functie de rezultatele pe care le va obtine banca in viitor”, spune Treichl, presedintele Erste Bank. Un val de ordine de vanzare din partea salariatilor, imediat dupa listare, risca sa coboare pretul, iar cumpararea actiunilor de catre Erste se va face doar la un pret care sa convina institutiei austriece.

3.000% crestere la actiunile BCR

Pretul platit de Erste Bank la privatizarea BCR confirma o valoare a bancii de peste 6 miliarde de lei, pachetul angajatilor sporindu-si astfel valoarea de 30 de ori fata de pretul achitat statului.

700% crestere la titlurile bancpost

O actiune Bancpost cumparata de salariati cu 1.000 de lei in 1999, de la stat, a fost rascumparata, cinci ani mai tarziu, de catre actionarul majoritar, la un pret de sapte ori mai mare.

Angajatii din energie isi alimenteaza conturile

Vanzare Toate Asociatiile Salariatilor asteapta OK-ul statului pentru cumpararea de actiuni



Salariatii celor opt societati de distributie si furnizare a energiei electrice si cei ai celor doua companii de distributie a gazelor naturale au dreptul sa cumpere 10%, respectiv 8% din actiuni, la acelasi pret cu cel platit de investitorii strategici.

Dragos Nedelcu

Valoarea totala a actiunilor cumparate de angajati se apropie de 500 milioane de euro. Cel mai mare profit il vor face, cu siguranta, cei care vor cumpara actiunile Petrom.


In biroul de la primul etaj al cladirii de birouri de pe Calea Grivitei, Liviu Luca urmareste atent ultimele evolutii din zona “grupurilor”. Cel mai temut sindicalist din Romania isi numara pe degete aliatii. Nu se stie daca apropierea de Sorin Ovidiu Vantu sau intrarea in afacerile mass-media au daunat imaginii lui Luca. Prietenii spun ca Luca s-a schimbat. si ca nu l-au schimbat banii sau puterea, cat tradarea apropiatilor. Asa s-a ajuns ca, in februarie 2006, Liviu Luca sa intre intr-un razboi al declaratiilor cu principalul adversar: Dan Voiculescu. Totul a inceput in momentul in care Credit Suisse First Boston a anuntat ca este mandatata sa finanteze cu 235 milioane euro cumpararea celor 8% din Petrom de catre Asociatia Salariatilor “pe baza vanzarii ulterioare, catre banca finantatoare, a unei parti din pachetul de 8%”. “Profitul care va ramane sub forma de actiuni va fi distribuit cu titlu gratuit in mod echitabil tuturor, salariatilor si fostilor salariati ai SNP PETROM, conform legii”, anuntau partenerii Asociatiei Salariatilor Petrom din aceasta afacere. Se vorbeste de un profit de mai multe sute de milioane de euro, bani care nu ar fi urmat sa intre in buzunarele salariatilor.


“Salariatii societatilor comerciale de distributie a gazelor naturale au dreptul sa achizitioneze actiuni la societatea la care isi desfasoara activitatea pana la limita de 8% din capitalul social, la acelasi pret cu care s-au vandut actiunile in cadrul procesului de privatizare”, spune Mihai Catuneanu, presedintele Oficiul Privatizarii Participatiilor Statului (OPSPI). Catalin Musoi, vicepresedintele FS Gaz-Romania, sustine ca, in momentul de fata, nu exista nici o strategie de cumparare a actiunilor respective, pentru ca nu sunt bani. “Am cerut Ministerului Economiei sa permita si angajatilor din Romgaz si Transgaz sa cumpere actiuni. In felul acesta, cei peste 32.000 de angajti ar fi urmat sa plateasca 3.200 de dolari pe actiune (102 milioane de euro). Altfel, efortul financiar al celor 20.000 de angajati de la Distrigaz Sud si Nord ar fi de 5.000 de euro”, spune Musoi. In momentul de fata, exista patru asociatii ale angajatilor, dar doar doua vor putea cumpara actiuni. “Unul dintre consultantii Gaz de France ne-a intrebat daca nu vrem sa le vindem cele opt procente pe care le cumparam de la stat”, sustine Musoi.


El respinge ideea potrivit careia UFS Atlas, federatia sindicala la care sunt afiliati, si care este condusa de Liviu Luca, ar putea sa finanteze cumpararea actiunilor. “Noi am cerut statului sa ne ofere posibilitatea de plati actiunile pe o perioada de trei sau cinci ani”.


Mihai Catuneanu mai spune ca si “salariatii celor opt societati comerciale, filiale de distributie si furnizare a energiei electrice si cei ai Electrica au dreptul sa achizitioneze actiuni la aceste societati pana la limita de 10% din capitalul social, la acelasi pret cu care s-au vandut sau se vor vinde actiunile catre investitorul strategic in cadrul proceselor de privatizare”. Liderul sindical Dumitru Chirita spune ca se asteapta actualizarea pretului per actiune pe care urmeaza sa-l plateasca salariatii. “La noi, riscul e mare. Nu e ca la Petrom, pentru ca societatile de distributie nu sunt cotate la bursa. In plus, nu ne-am hotarat cat la suta vom cumpara de la fiecare dintre companii”, sustine Chirita. “S-ar putea sa cumparam actiuni la o companie si sa nu avem ce face cu ele. Cui sa le vindem”, explica liderul sindical.

Ce companii dau actiuni angajatilor*

Compania Procente Valoare (mil. euro)
Petrom 8% 235
Distrigaz Sud 8% 49
Distrigaz Nord 8%

49

Electrica Banat 10% 11,8*
Electrica Dobrogea 10% 11,8*
Electrica Oltenia 10% 30
Electrica Moldova 10% 10
Electrica Muntenia Sud 10% –
Electrica Muntenia Nord 10% 10
Electrica Transilvania Sud 10% 10


• Evaluarile Capital se raporteaza la valoarea platita de investitorii strategici



Sursa: MEC, companiile

Actiuni contra performantelor manageriale

Venituri Pachetele de actiuni si asigurarile de capital, recompensele preferate de manageri


De la MEBO la bonusul special pe care il ia directorul unei companii care se vinde, e o cale de 15 ani. Care a trecut mai intai prin plata concediilor in strainatate, mai apoi acordarea de abonamente la clinici medicale si a sfarsit cu acordarea de pachete de actiuni managerilor, ca in Vest.

Vali Birzoi

Intr-un film din anii ‘80, o replica a unui sef de cantina muncitoreasca suna asa: “Friptura-i pentru abonati! Pentru flotanti, fasole…”. Cata dreptate s-a dovedit a avea personajul, peste ani, cand replica sa si-a gasit locul tocmai in capitalism! Pachetul salarial al unui angajat intr-o functie de conducere a unei companii private difera de cel al celorlalti angajati. Salariul de baza reprezinta, in general, doar 50-70% din castigul total. Restul sunt tot felul de bonusuri, variabile in functie de performanta si de beneficiile specifice pe care compania le are de pe urma activitati managementului.


Unul dintre exemplele care ilustreaza modul in care companiile private recompenseaza angajatii este cel al lui Bogdan Naumovici, de la agentia de publicitate Leo Burnett. Activitatea sa de creatie l-a propulsat in pozitia de sef al departamentului respectiv pe zona Europa de Est si i-a adus un pachet de 5% din actiunile companiei. “In ultima vreme, am remarcat o aliniere tot mai evidenta a castigului variabil al managementului la performanta financiara a companiei si, mai ales, la evolutia acesteia pe termen lung”, mentioneaza studiul PayWell Salary & Benefits Surveys 1997-2005 al PricewaterhouseCoopers (PwC) Romania.


Prin anii ‘90, un director general, chiar si al unei multinationale, primea un abonament la o clinica medicala si un bonus de vacanta in bani. Nici vorba de actiuni ale companiei. Totusi, in cazuri extrem de rare (5% din companii, conform PwC), acestia obtineau o participare la profit, fiind vorba aici de companii nelistate la bursa.


In ultimii ani insa, au aparut mecanisme de recompensare a angajatilor, legate de valoarea de piata a actiunilor companiei, stock options, stock plans, in cazul companiilor listate la bursa. Participarea la profit in cazul celor nelistate, ca forma de recompensa, este din ce in ce mai putin intalnita. Potrivit PwC, in 2001, doar 4% din companii mai acordau astfel de recompense, iar anul trecut, ponderea acestora a mai scazut cu un procent. La fel, abonamentul la o clinica medicala, de exemplu, nu mai e la fel de interesant pentru manageri. Doar 11% din companii mai acorda astfel de beneficii, fata de 27% in 1997. Bonusurile de vacanta au cazut si ele in dizgratia directorilor, care prefera sa isi plateasca vacantele din buzunar sau din dividendele obtinute de pe urma actiunilor companiei. Doar 5% din companii mai acorda astfel de bonusuri, dupa ce in anii ‘90 aceasta modalitate de recompensa era practicata de peste o cincime din companii. Pe langa actiuni, in topul bonusurilor si recompenselor acordate managementului au intrat asigurarile de capital (gen asigurari de tip unit-link) si contributiile la fondurile private de pensii, suportate de angajatori, arata studiul PwC. In plus, “iuresul” vanzarilor de companii catre investitori financiari sau strategici, mai ales straini, a adus la masa negocierilor salariale dintre actionari si top management o noua forma de bonus: plata variabila a managementului, pe baza valorii de vanzare obtinute in cazul vanzarii afacerii (exitului). Desigur, castigurile managerilor romani raman inca un subiect tabu, pe care acestia si-l doresc un secret cat mai bine pastrat. Odata cu intrarea in UE insa, legile guvernarii corporatiste vor impune si la noi specificarea exacta a fiecarei surse de venit si pentru managerii de varf din companiile private.