Împingerea în timp a obiectivului privind intrarea în zona euro este un subiect de discuţie pe masa Executivului. Momentul adoptării monedei europene ar putea fi dus în 2019, faţă de 2015 cât este în prezent
Guvernul Ponta ia în calcul modificarea obiectivului prin aderarea României la zona euro, transmite Antena 3 citând surse apropiate situaţiei. Mişcarea nu ar surprinde pe nimeni în condiţiile în care discuţiile privind amânarea adoptării euro au început din urmă cu mai bine de un an.
De această dată, se pare că executivul ia în calcul o amânare de patru ani până în 2019. Potrivit programului de convergenţă încă în vigoarea, ţara noastră ar trebui să intre în zona euro în 2015.
“Eu am considerat anul 2015 ca fiind o ţintă nerealistă. Am făcut această afirmaţie pornind de la situaţia economiei româneşti, gradul scăzut de competitivitate şi funcţionarea instituţiilor”, comentează profesorul Daniel Dăianu. De altfel, chiar şi din zona Băncii Naţionale au venit semnale în sensul amânării încă de anul trecut.
“Condiţiile s-au schimbat şi sunt încă în curs de schimbare şi acest lucru, evident, poate duce la amânarea acestei ţinte. Opinia mea personală este că va fi o amânare, în mod evident, datorită condiţiilor concrete”, spunea , în 2011, Lucian Croitoru, consilierul guvernatorului BNR.
Un obiectiv “ciudat”
În acelaşi timp, economiştii străini apreciază că 2015 este un obiectiv prea curajos. “The Ecologist Intelligence Unit(EIU) consideră ca obiectivul 2015 este nerealist şi chiar un pic ciudat având în vedere evoluţiile din zona euro. România se poate confrunta cu dificultăţi în îndeplinirea la timp a criteriilor de convergenţă ale Băncii Centrale Europeane respectiv criteriile privind inflaţia, deficitul fiscal şi dobânziile pe termen lung, pentru a adopta moneda euro în 2015”, comentează Joan Hoey, senior analist al EIU.
Motive pragamatice pentru amânare. Ar dispărea instrumentul curs de schimb
Pe de altă parte, dacă România şi-ar fi păstrat obiectivul iniţial adică anul 2015, nu mai târziu de anul viitor ar fi trebuit să intre în mecanismul cursurilor de schimb(ERM 2). Acest lucru ar însemna ca raportul dintre leu şi euro să nu depăşească cu mai mult de 15% o valoarea stabilită iniţial. Cu alte cuvinte, BNR ar pierde o parte din controlul pe care îl are asupra cursului de schimb iar Guvernul ar pierde un aliat care s-a dovedit eficient de-a lungul timpului. În plus, piaţa valutară locală ar putea deveni ţintă predilectă pentru speculatori având în vedere că raportul euro/leu va avea un interval fix de oscilaţie.