Forța de muncă specializată și salariile mici au reprezentant, ani buni, un mare avantaj competiv al României. De ceva timp, paradigma s-a schimbat. Salariile au început să crească, iar de pe băncile școlilor nu prea au mai ieșit specialiști. În plus, din ce în ce mai mulți români, mai ales cei cu spirit de inițiativă, s-au hotărât să plece din țară. Tot acest tablou prefigurează o criză a forței de muncă.
Despre 2017 se poate spune că a fost un an bun pentru economie. Dovadă în acest sens stă creșterea PIB, indicator la care România se bate de la egal la egal cu statul chinez. Iar performanța este obținută fără atragerea de fonduri europene, a căror absorbție se apropie de un dezolant 1%. Astfel, în ciuda debandadei legislative, companiile au reușit să obțină rezultate peste așteptări. Au avut însă o altă provocare: recrutarea de personal.
Pentru a-și putea susține planurile de extindere și dezvoltare, a fost nevoie de noi angajați. Iar dacă problema deficitului de specialiști de pe piața forței de muncă a fost depășită anul trecut greu de companii, anul acesta se anunță mult mai dificil. Concurența pentru găsirea de angajați bine pregătiți și cu experiență va crește, iar asta va antrena o creștere a costurilor salariale. În plus, măsurile proaste luate în 2017 de Guvern urmează să-și producă anul acesta efectele. „Deja semnele crizei s-au putut vedea de anul trecut și se vor accentua anul acesta“, susține Mădălina Popescu, general manager Pluri Consultants România.
De ce nu găsesc companiile angajați
Milioane de români au plecat în străinătate în căutarea unui trai mai bun. Dezamăgiți de modul în care merge țara, cei mai mulți au găsit în Occident ceea ce căutau: joburi bine plătite, un sistem medical coerent și o școală bine pusă la punct.
Cert este că au plecat, mai ales, cei mai îndrăzneți, cei cu spirit întreprinzător. Adică persoanele care puteau să aibă o contribuție majoră la dezvoltarea societății. „Cei mai mulţi dintre oamenii care se pregătesc şi au calificări pleacă din ţară. Există programe de a aduce români din alte ţări înapoi în ţară, organizate de multinaţionale, dar nimeni nu poate fi condamnat în situaţia actuală pentru că nu doreşte să se întoarcă în ţară“, explică Leonard Rizoiu, managing partner leoHR, de ce migrația forței de muncă reprezintă una dintre mari probleme ale economiei românești.
Deja semnele crizei s-au putut vedea anul trecut și se vor accentua anul acesta.
Mădălina Popescu, general manager Pluri Consultants România
Prin urmare, situația poate degenera: deși salariile din țară cresc, din ce în ce mai mulți români sunt îngrijorați de modul în care arată societatea, de măsurile fiscale și de ceea ce se întâmplă în justiție, iar emigrarea poate părea pentru mulți singura soluție. Aici vorbim mai ales de tineri cu educație, angajați la diverse companii, care, dacă pleacă, vor trebui înlocuiți. Lucru din ce în ce mai greu, mai ales pentru că școala românească nu este deloc sensibilă la realitățile economiei. „Competențele, abilitățile care se dezvoltă în acest moment în sistemul de învățământ nu sunt cele de care mediul economic are nevoie“, continuă Leonard Rizoiu.
Și cunoscutul headhunter George Butunoiu identifică vulnerabilitatea economiei românești atunci când ne raportam la situația sistemului de învătământ. „Există două mari doctrine/filosofii educaționale: cea în care școala e făcută să scoată exclusiv angajați buni și calificați pentru piața muncii și cea în care școala e făcută ca să ieși om inteligent, deștept și integru din ea, urmând să-ți folosești singur acestă infuzie de civilizație în a-ți găsi jobul potrivit și a performa cum trebuie la el. Amândouă sistemele dau rezultate bune la nivel social, comparabile, dacă sunt bine administrare de către stat (Germania, Franța, Finlanda, Coreea, Japonia etc.). Când nu e nici una, nici cealaltă (România și alții), iese rău“, explică George Butunoiu.
Tot o influență nefastă o au și ajutoarele sociale pe care le primesc mulți dintre cei care ar putea să muncească, dar nu vor. Aici însă, adevărul este la mijloc. Dacă ne comparăm cu alte state europene, putem observa că nu avem nici atât de multe ajutoare, nici atât de mari. Pe de altă parte, nimeni nu-i poate explica unui antreprenor de ce dintr-o localitate în care sunt înregistrate sute de persoane fără ocupație nu-și găsește cei câțiva angajați de care are nevoie.
Concurența cu un stat obez și obtuz
În România, salariile din mediul privat au crescut odată cu dezvoltarea economiei. În schimb, salariile bugetarilor au crescut arbitrar, cum și de câte ori au vrut guvernanții. Toate acestea au provocat o anomalie rar întâlnită: salariile din sistemul de stat sunt mult mai mari decât în privat, iar decalajul se mărește de la un an la altul. În plus, și numărul angajaților la stat este în creștere. Astfel, la jumătatea anului trecut, numărul de posturi ocupate în sectorul bugetar a depășit 1,2 milioane. Dintre acestea, circa jumătate de milion erau administraţia centrală, iar aproape 700.000 în administraţia locală.
Tot la jumătatea anului trecut a intrat în vigoare controversata lege a salarizării unitare, dar efectele ei se vor face simțite începând cu acest an. Astfel, primele creșteri efective ar fi din această lună, când bugetarii ar trebui să primescă cu toții o majorare de 25% față de nivelul indemnizațiilor din decembrie 2017. În plus, angajații la stat urmează să primească tot felul de sporuri și de prime. Iar acesta este doar începutul, legea prevăzând majorări succesive până în 2022.
«Criza de resurse umane» e, de fapt, o criza managerială, a businessurilor făcute fără calcule, monitorizare și control, care nu vor mai putea continua în acest fel.
George Butunoiu, general manager George Butunoiu Executive Search
Bineînțeles, la buget nu există banii necesari, așa că Guvernul a luat trei măsuri pentru a încerca să rămână în deficitul bugetar impus. Astfel, în luna iulie, a decis suspendarea ocupării posturilor vacante sau temporar vacante în instituțiile și autoritățile publice pentru restul anului 2017. La sfârșitul anului, măsura a fost extinsă, tot printr-o ordonanță de urgență, și pentru anul 2018. Totuși, se vor mai putea aproba angajări în procent de maximum 50% din totalul posturilor ce se vor vacanta după 1 ianuarie, însă numai dacă există fondurile necesare. Cea de-a doua măsură este reprezentată de transferul contribuțiilor în seama angajatului.
Astfel, creșterea efectivă a salariilor bugetarilor în acest an nu va fi cea trecută în lege, ci una mult mai mică, de ordinul a câteva procente. Excepție ar face aici personalul medical, care are promisă pentru 2018 întreaga creștere planificată până în 2022. A treia măsură care are ca scop colectarea unor sume mai mari la buget este majorarea salariului minim, de la 1 ianuarie, la 1.900 de lei.
Dacă scopul este clar, efectele încă nu pot fi cuantificate. Cert este că măsura pune o mare presiune pe numeroși angajatori, care se văd obligați să-și modifice planurile de afaceri. Aceeași situație o întâlnim deja la obligativitatea achitării de contribuții la nivelul salariului minim pentru contractele part-time, indiferent de valoare și de timpul lucrat. În plus, mediul privat simte o presiune și din partea companiilor de stat, care, de cele mai multe ori, își plătesc regește angajații. Aici nu se pune problema de performanță, iar cel mai bun exemplu îl reprezintă părerea politicienilor despre guvernanța corporativă. Astfel, cu doar câteva zile înainte de Crăciun, Camera Deputaţilor a adoptat mai multe amendamente care exceptează circa 100 de companii de la aplicarea acestei legi. Prin urmare, cele mai valoroase companii din România vor avea un management numit politic, fără nicio legătură cu procedurile firești de recrutare și selecție.
Cum va arăta 2018
Frica mediului de business vine din cauza incapacității statului de a asigura predictibilitate fiscală și legislativă, cât și un mediu concurențial. Astfel, majorarea salariul minim este văzută de Mădălina Popescu drept una dintre cele două mari provocări ale acestui an, împreună cu „acoperirea cererii de resurse umane specializate și calificate pentru posturi de pe toate palierele ierarhice ale organizațiilor“.
Este de așteptat ca salariile să se majoreze în toate sectoarele, creșterea concurenței pe piața forței de muncă și nivelul inflației fiind principalele motive. Însă această nouă realitate vine și cu un lucru pozitiv pentru angajatori. Astfel, pentru a-și păstra marja de profit, companiile se vor vedea obligate să-și regândească procedurile și să-și eficientizeze activitatea.
„Salariile vor continua să crească și în 2018, ceea ce va pune presiune pe manageri, în general, și pe cei din HR, în special, să găsească soluții să oprească risipa de resurse pe care o făceau până acum, angajând mult mai mulți oameni decât ar fi fost normal, doar pentru ca salariile erau încă abordabile. Foarte multe activități care, în mod normal, ar trebui sa fie automatizate, sunt încă manuale, și asta doar din comoditatea managerilor care nu și-au facut bine calculele“, arată George Butunoiu. De altfel, multe dintre businessurile locale au un mare handicap: sunt conduse de manageri nepregătiți. „Este o mare enigmă cum se aleg şi cum ajung în anumite funcţii anumiţi oameni în mediul economic din România fără a avea competenţele necesare“, observă Leonard Rizoiu.
Ce fac companiile cu trecerea contribuțiilor la angajat
„Sunt companii care nu au mărit salariul brut, iar salariul net primit de angajat este mai mic. Mai sunt alte companii care nu au mărit salariul brut, dar care au hotărât ca diferența dintre salariul net de dinainte de 1 ianuare să fie compensată cu prime. Se face acest lucru pentru că instabilitatea cadrului legislativ nu ne permite să facem un forecasting, un planning, o previzionare. Astfel, majoritatea companiilor medii sau mici cu care am vorbit așa își doresc să facă până când totul se stabilizează, adică pentru 3 luni – 6 luni.“, a declarat Leonard Rizoiu, managing partner leoHR.