Un studiu realizat în februarie de Federaţia Angajatorilor Europeni distruge mitul vehiculat tot mai des că multe salarii din ţara noastră au devenit mai mari decât cele pentru poziţii similare din statele Uniunii Europene. România rămâne în coada clasamentului european în materie de salarii.
Acum patru ani, când s-a angajat la Softwin pe post de director de marketing şi comunicare al diviziei BitDefender, Cosmin Mareş avea doar doi ani de experienţă, petrecuţi la Top Line, o companie importatoare de produse cosmetice profesionale. De atunci, a urcat o treaptă pe scara ierarhică, devenind directorul de relaţii publice al întregului grup, dar salariul i s-a triplat. Evident, are mai multe responsabilităţi, se ocupă de imaginea a cinci branduri în loc de unul. Între timp, şi Softwin a devenit o adevărată multinaţională, cu performanţe şi cu pretenţii pe măsură. Mareş spune că nu ştie ce salariu are un manager pe un post similar cu al său în alte companii din România sau din străinătate, şi pare mulţumit cu postul său actual. „Sincer, lucrul de care mă bucur acum cel mai mult e noua maşină pe care mi-a oferit-o compania“, spune el. De cele mai multe ori, începând cu nivelul de middle management, companiile oferă diverse beneficii în pachetul salarial. Totuşi, pe lângă meritele personale, o contribuţie importantă la creşterea salariului lui Cosmin Mareş a avut-o şi contextul general al pieţei forţei de muncă şi al pieţei IT, în particular, care s-a dezvoltat rapid. „După integrarea europeană, presiunea în privinţa salariilor a crescut simţitor, pentru toate categoriile de angajaţi, dar mai ales pentru poziţiile manageriale. Această presiune este, în anumite cazuri, nerealistă, nu se pot face comparaţii cu alte ţări, pentru că realităţile economice şi sociale sunt diferite“, consideră Călin Drăgan, directorul general al Coca-Cola HBC România.
A devenit însă un refren faptul că salariile au crescut foarte mult pe piaţa românească şi mai ales în ultimii doi ani. Sunt voci care susţin că unele salarii din România le-au depăşit pe cele din economiile vest-europene.
Iată, însă, că raportul „Pay in Europe 2007“ al Federaţiei Angajatorilor Europeni (FedEE) vine să contrazică acet mit, dacă ne referim strict la câştigurile salariale. Sau, mai degrabă, să sublinieze că şi salariile din unele ţări europene au crescut peste cele din România, în termeni valorici. De altfel, în România mulţi analişti economici cad în capcana de a compara creşterile salariilor numai la nivel procentual. Sigur că o creştere de 30%, prognoza optimistă pentru acest an în România, pare mult mai mare decât o creştere de 3%-4% în Europa de Vest. Însă, numai aparent.
Danemarca este ţara europeană cu cel mai mare nivel al salariului median, potrivit studiului FedEE. Ce este salariul median? Imaginaţi-vă că am ordona toate salariile dintr-o ţară, de la mic la mare. Alegându-l pe cel din mijloc, obţinem salariul median. Acest indicator se foloseşte frecvent pentru că nu este distorsionat, ca salariul mediu, de valorile excepţionale ale salariilor foarte mari. Ei bine, în comparaţie cu Danemarca, salariul median din România este de peste 14 ori mai mic. Prin urmare, dacă salariile ar creşte la noi cu 30%, iar în Danemarca cu 4%, cât este creşterea medie în Europa de Vest, un angajat mediu ar obţine cu aproape 100 de euro mai mult pe lună, în timp ce un danez ar încasa cu aproape 190 de euro în plus. În acest context, care ar fi şansele ca un român să câştige vreodată cât un danez care are un post similar?
„Răspunsul la această întrebare nu este simplu, deoarece nu putem lua în calcul numai valoarea absolută a salariului, ci şi alţi factori precum nivelul de trai, costurile etc. Un exemplu bun ar putea fi acela al angajaţilor din Grecia, al căror nivel salarial este de 85% faţă de salariul mediu din Uniunea Europeană, iar Grecia este membră a UE din 1981“, spune Sotiris Karagiozidis, partener în cadrul Human Capital Solutions, companie de consultanţă în resurse umane. „Aceasta nu înseamnă neapărat că României îi va trebui aceeaşi perioadă de timp pentru a ajunge la acelaşi nivel, ci că este imposibil de dat un răspuns categoric, trebuind luaţi în considerare şi analizaţi factori variabili, precum performanţa economică a României, mediul economic european, stabilitatea“, adaugă el.
România trebuie să-şi profesionalizeze economia
Raportul FedEE scoate în evidenţă şi faptul că, în ţările dezvoltate, diferenţa dintre salariile managerilor de top şi cele mai mici salarii este mult mai mică decât pe pieţele emergente din Europa de Est. Dacă în Franţa un manager de top câştigă de 16 ori mai mult decât un debutant în sectorul de servicii, diferenţa este de peste 46 de ori în cazul ţării noastre. În Republica Moldova, un manager de top câştigă de aproape 77 de ori mai mult decât un debutant.
Astfel, diferenţele la nivel de ţară par şi mai dificil de recuperat. „Mulţi muncitori din ţările foste comuniste cred că tranziţia este mai simplă decât în realitate şi că ar putea exploata bogăţiile Vestului“, spune John Ingham, şeful departamentului de statistică al FedEE. „Este o greşeală. Dacă România nu îşi profesionalizează economia şi nu elimină corupţia şi ideea că statutul se câştigă mai degrabă politic decât prin efort susţinut, cinste şi folosirea abilităţilor, nu va reuşi niciodată să ajungă din urmă statele dezvoltate în ceea ce priveşte salariile şi creşterea economică pe termen lung“, adaugă el.
Deocamdată ne aflăm, potrivit studiului FedEE privind nivelul salarizării în Europa, în aceeaşi „grupă valorică“ cu Bosnia, Lituania sau Macedonia care totuşi au un nivel mai ridicat al salarizării şi cu Serbia, Rusia, Albania, Bulgaria sau Moldova, unde se câştigă mai puţin decât la noi.
În coada clasamentului format din 48 de ţări se află Republica Moldova, unde salariul median este de 65 de ori mai mic decât cel din Danemarca. România ocupă locul 41 în clasament, ceea ce înseamnă că salariul de referinţă este de aproape patru ori mai mare decât în Republica Moldova şi de aproape două ori decât în Bulgaria. Dar şi mai mic de două ori decât în Ungaria, de şapte ori decât în Italia de peste nouă ori decât în Germania şi de 12 ori comparativ cu Elveţia. Dacă există salarii mai mari în România decât în statele din vestul Europei, atunci acestea sunt, cu siguranţă, cazuri izolate, cauzate de o criză de resurse umane pentru un număr limitat de poziţii specifice, sau eventual de o supralicitare a companiilor străine care vor să îşi crească foarte repede afacerile pe piaţa românească.
De altfel, există diferenţe între salariul oferit de o multinaţională şi o companie autohtonă pentru acelaşi post, dar şi între salariul oferit de o companie străină pentru un angajat al filialei din România şi un angajat pe aceeaşi poziţie în Franţa, de exemplu. „Comparaţiile cu alte ţări pot duce la concluzii greşite, dacă nu se ia în considerare contextul socioeconomic local. Politica salarială a companiilor este adaptată factorilor naţionali şi condiţiilor specifice fiecărei companii. În concluzie, politica salarială dintr-o ţară nu derivă din comparaţia cu alte ţări ci se relaţionează cu piaţa naţională a forţei de muncă şi cu alţi factori“, spune Călin Drăgan de la Coca-Cola. Dar „atât România, cât şi în alte ţări europene sunt puţine companii care au o politică de salarizare clară şi prestabilită“, conchide consultantul în managementul resurselor umane Sotiris Karagiozidis.
Sectorul public, un pericol
Cererea de salarii prea mari poate anula beneficiile aderării
John Ingham, şeful departamentului de statistică al Federaţiei Europene a Angajatorilor, comentează, pentru Capital, pe marginea raportului „Pay in Europe 2007“.
Capital: Care sunt cele mai importante evoluţii pe care le-aţi observat în raport?
John Ingham: Reducerea diferenţei dintre ţările bogate şi ţările sărace ale Europei şi diferenţele mici dintre muncitorii obişnuiţi şi managerii de top în Scandinavia. În alte ţări avansate din Vest, diferenţa dintre salariile muncitorilor calificaţi şi top management începe să se adâncească – aceasta se datorează, în parte, faptului că există taxe marginale mai mari la cei care câştigă cel mai mult.
Capital: Cum se prezintă România?
John Ingham: Investitorii străini plătesc salarii mai mari decât companiile locale, dar cel mai mare pericol este în sectorul public. Orice majorare de salariu trebuie să fie proporţională cu creşterea productivităţii şi trebuie să fie iniţiată din sectorul privat. În România, sindicatele sunt mult mai puternice decât în majoritatea ţărilor din Europa de Est care sunt membre UE. Dacă sindicatele vor încerca să se folosească prea repede de integrarea în UE, prin cereri de salarii prea mari, beneficiile aderării nu vor fi simţite de populaţie pe termen lung – pentru că asta ar putea duce la o creştere a inflaţiei, fapt care va anula, în termeni reali, şi creşterile salariale, cum se întâmplă în prezent în Ungaria.
Capital: Ce aţi putea să ne spuneţi despre diferenţele de salarii dintre managerii de top şi muncitorii necalificaţi? În ce ţări diferenţele dintre aceştia sunt cele mai mari?
John Ingham: Diferenţele sunt cele mai mari în ţările în care 1) taxarea se face progresiv – există taxe mai mari pentru salarii mai mari 2) sunt concentrate companii mari sau industrii care oferă salarii mari (Anglia) sau unde economia este în curs de dezvoltare (Portugalia). În cele mai slab dezvoltate ţări există o diferenţă mare între muncitori/funcţionari şi managerii de top. Pe măsură ce economiile cresc şi ţările se dezvoltă, diferenţele dintre salarii scad.
Capital: Plătesc companiile româneşti salarii mai mici decât multinaţionalele pentru poziţii similare şi pentru aceeaşi calificare?
John Ingham: Da. Aceasta, în parte, din cauza investiţiilor, a eficienţei scăzute, dimensiunii companiilor, birocraţiei şi metodelor de management învechite.
Capital: Cum a evoluat în ultimii ani poziţia României în clasamentul realizat în funcţie de salarii al tărilor europene?
John Ingham: România ocupă anul acesta poziţia 41 din 48 şi a fost pe poziţia 39 din 46 în 2004. Poziţia nu s-a schimbat foarte mult, pentru că şi în celelalte ţări din zonă salariile au crescut semnificativ.
Click pe imagine pentru versiunea marita.
