Avocatul general al Curții de Justiție a Uniunii Europene a propus anularea Directivei privind salariul minim, susținând că aceasta contravine legislației europene. Această recomandare, care pune sub semnul întrebării un pilon important al agendei sociale a UE, a declanșat dezbateri aprinse despre viitorul politicilor sociale europene și impactul asupra statelor membre.
Un aviz care schimbă cursul discuțiilor despre salariul minim european
Un moment surprinzător pentru Uniunea Europeană a avut loc pe 14 ianuarie, când avocatul general al Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), Nicholas Emiliou, a anunțat concluziile sale.
El a subliniat că Directiva privind salariul minim adecvat în UE încalcă legislația comunitară și ar trebui anulată. Această recomandare, ce amenință unul dintre cele mai importante proiecte sociale ale Uniunii, a stârnit dezbateri intense.
Specialiștii Thorsten Schulten și Torsten Müller, într-un articol publicat pe site-ul Social Europe, subliniază că nu toate speranțele sunt pierdute.
Totuși, acest aviz negativ ridică întrebări legate de viitorul proiectului și de consecințele asupra legitimității Uniunii Europene în promovarea unei Europe sociale.
Ce presupune Directiva privind salariul minim
Directiva europeană a fost concepută pentru a stabili un cadru uniform care să asigure salarii minime adecvate în statele membre și să încurajeze negocierile colective.
În 2022, Consiliul European a adoptat această directivă cu sprijinul a 24 dintre cele 27 de state membre. Danemarca și Suedia s-au opus vehement, considerând că propunerea amenință independența modelelor lor naționale de reglementare a pieței muncii.
În ianuarie 2023, Danemarca, sprijinită de partenerii săi sociali și ulterior de Suedia, a contestat directiva în fața CJUE.
Argumentul principal a fost că aceasta contravine articolului 153 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care exclude competențele UE în ceea ce privește reglementarea directă a remunerației.
Argumentele avocatului general al CJUE
Nicholas Emiliou a analizat problema prin prisma articolului 153 alineatul (5) din TFUE și a concluzionat că orice intervenție a UE care are legătură cu salariile este contrară tratatului.
El a evidențiat o distincție între reglementările indirecte, acceptabile în alte directive, și cele directe, pe care le consideră inadmisibile.
Această viziune contrazice opiniile exprimate anterior de Parlamentul European, Consiliu și Comisia Europeană, care au argumentat că directiva oferă doar un cadru procedural, lăsând deciziile specifice în mâinile statelor membre.
Un articol controversat: dezbaterea privind articolul 153 din TFUE
Disputa juridică se centrează pe interpretarea articolului 153 alineatul (5) din TFUE. Potrivit acestui articol, UE poate interveni doar pentru a sprijini și completa eforturile statelor membre în ceea ce privește condițiile de muncă, fără a reglementa direct aspectele legate de remunerație.
Directiva privind salariul minim nu stabilește valori sau proceduri obligatorii, ci doar creează un cadru general care să sprijine statele membre în determinarea nivelurilor salariale adecvate.
Susținătorii acesteia afirmă că respectă principiile autonomiei naționale. Cu toate acestea, avocatul general consideră că orice implicare, chiar și indirectă, reprezintă o încălcare a tratatului.
Implicații politice și economice ale avizului CJUE
Deși opinia avocatului general nu este obligatorie, CJUE ține adesea cont de aceste recomandări. Cu toate acestea, există cazuri în care instanța europeană a adoptat decizii contrare.
Thorsten Schulten și Torsten Müller atrag atenția asupra implicațiilor politice semnificative ale unei eventuale anulări.
Directiva reprezintă un simbol al angajamentului UE pentru o Europă mai socială, iar anularea sa ar putea submina eforturile de combatere a sărăciei și de protejare a lucrătorilor.
În plus, o astfel de decizie ar alimenta critici din partea forțelor naționaliste, care consideră Uniunea Europeană prea intruzivă.
Reacțiile statelor membre: continuarea transpunerii directivei
Până la o decizie finală, directivele rămân în vigoare, iar statele membre sunt obligate să le transpună în legislația națională.
În mai multe țări, prevederile acesteia au generat deja inițiative care vizează stabilirea unor salarii minime adecvate și încurajarea negocierilor colective.
Chiar dacă CJUE decide să anuleze directiva, scopurile acesteia – protejarea salariilor și promovarea echității sociale – vor rămâne relevante.
Statele membre vor avea posibilitatea să stabilească propriile standarde naționale și să continue reformele deja inițiate.
