Dacă în 2000 un angajat ducea acasă cam 100 de euro pe lună, astăzi suma este de patru ori mai mare. Cum se justifică această creştere? Mai e loc de majorare? Avem vreo şansă să-i prindem din urmă pe occidentali?
Dacă nu luăm în calcul cifrele pe decembrie 2014 (şi nu ar trebui să le luăm, căci este luna când se plătesc prime şi bonusuri), martie 2015 a fost prima lună în care salariul mediu net pe economie a trecut pragul de 400 de euro (mai exact, a fost echivalentul a 412 euro). Leafa medie a mai crescut cu câţiva euro în aprilie (primele de Paşte?), a scăzut puţin în mai şi a început din nou să urce uşor. În iulie, de când avem ultimele date disponibile, se ajunsese la 416 euro (cu 6% mai mult decât în urmă cu 12 luni).
În primul rând, trebuie spus că nu toată lumea e la fel de fericită. Dacă în telecomunicaţii se câştigă în medie spre 750 de euro pe lună, în industria extractivă aproape 790 de euro, în transporturi aeriene peste 850 de euro, în industria produselor din tutun aproape 880 de euro, în cea a produselor petroliere şi în intermedierile financiare peste 970 de euro, iar în IT peste 1.000 de euro pe lună, angajaţii din industria alimentară, din fabricile de îmbrăcăminte, din cele de mobilă, din agricultură şi silvicultură, din industria marochinăriei, din prelucrarea lemnului şi din colectarea deşeurilor, dar şi cei din sectorul activităţilor culturale şi recreative primesc în medie între 270 şi 320 de euro pe lună.
Greu de ajuns
Revenim şi mai mult cu picioarele pe pământ dacă ne uităm spre cât se câştigă în celelalte state din Uniunea Europeană. În 2014, angajatul român mediu ducea acasă lunar cu circa 18% mai mult decât un bulgar, dar doar 72% din leafa medie din Ungaria, 60% din cea din Polonia, 30% din cea din Grecia şi undeva în jur de 20% din cea din Spania şi Italia. Iar situaţia e şi mai neplăcută dacă ne aruncăm privirile spre Germania sau Marea Britanie: anul trecut un neamţ câştiga de şase ori cât un român, iar un englez de şapte ori mai mult. Nu mai vorbim de luxemburghezi sau de cele mai prospere naţiuni europene (Elveţia şi Norvegia), că atunci chiar ne întristăm.
Cu alte cuvinte, chiar şi cu majorarea din ultimele luni, tot nu am recuperat decât nesemnificativ din decalaj. Ca să ne facem o idee, dacă lefurile europenilor ar sta pe loc şi ale noastre ar creşte cu 6% pe an, ne-ar trebui şase ani să-i ajungem pe unguri, nouă ani ca să-i prindem din urmă pe polonezi, 22 pe greci, vreo 26-27 pe spanioli şi italieni şi vreo 31-32 de ani pe francezi şi germani.
Dacă-i musai…
În condiţii de rată de schimb relativ stabilă şi inflaţie minusculă urmată de deflaţie, salariul mediu net a crescut în România cu aproape 50 de euro (mai exact, cu 12%) între iulie 2013 şi iulie 2015. Ce se ascunde în spatele acestei evoluţii? În primul rând, majorarea repetată a salariului minim pe economie în ultimii doi ani. Acesta a urcat la 750 de lei (1 februarie 2013), la 800 de lei (1 iulie 2013), la 850 de lei (1 ianuarie 2014), la 900 de lei (1 iulie 2014), la 975 de lei (1 ianuarie 2015) şi la 1.050 de lei (începând de la 1 iulie).
Iar drumul în sus ar urma să continue. „La 1 ianuarie 2016 avem bătut în cuie 1.200 (și ne-am dori la 1 iulie 2016 – 1.300 de lei şi la 1 ianuarie 2017 – 1.400 de lei“, spunea recent premierul Victor Ponta, care tocmai a trecut (din nou) neatins de o moţiune de cenzură. Ar fi vorba de o dublare a câştigului minim în termen de patru ani în condiţiile în care inflaţia pe întreaga perioadă va fi, cel mai probabil, în jur de 2%.
Împingerea forţată în sus a salariului minim duce, din păcate, la apariţia unor distorsiuni în piaţa muncii. Faţă de acum trei ani, ponderea contractelor de muncă pe leafa minimă în total contracte s-a dublat, ceea ce este un semn că unii angajatori au ajuns la sau foarte aproape de punctul maxim de suportabilitate a creşterilor. În acelaşi timp, multe companii şi-au păstrat fondul de salarii constant, iar ca urmare a majorărilor salariului minim s-a ajuns ca acesta să fie împărţit la mai puţini angajaţi decât înainte.
Merităm creşterea?
O influenţă destul de importantă asupra evoluţiei peste aşteptări a veniturilor medii ale angajaţilor o are şi productivitatea muncii. Nu avem date pe 2014 şi, evident, nici pe 2015, însă în 2013 productivitatea salariaţilor români a urcat cu 4% (cea mai mare cifră din UE). Dacă această tendinţă s-a păstrat şi în lunile următoare (caz în care ar acoperi o bună parte din majorările salariale din ultima vreme), vom vedea mai târziu. Nu în ultimul rând, au fost domenii unde câştigurile angajaţilor s-au majorat semnificativ în ultimul an, ceea ce a urcat media pe economie. Astfel, potrivit INS, în industria băuturilor lefurile au crescut cu 19% faţă de vara lui 2014, în industria auto cu 17%, în sectorul de activităţi anexe industriei extractive cu 16% (până la peste 900 de euro pe lună), în industria mobilei cu 15%, în domeniul „alte activităţi de servicii“ cu 14%, iar în IT&C şi servicii administrative cu câte 13%. Asta în timp ce domeniile unde leafa a stagnat sau chiar a scăzut se pot număra pe degete.