Suferi de stres, astm ori bronşită, dar nu ai timp să ajungi la Slănic-Moldova? Soluţia poate fi salina de suprafaţă, o invenţie recentă, care s-a transformat într-un nou tip de afacere.
Într-o încăpere situată la primul etaj al unui imobil din centrul Capitalei, sarea mărunţită de un utilaj, al cărui zgomot răzbate prin perete, este apoi pulverizată în aer. Totul este învăluit într-o ceaţă groasă, cu gust sărat. Cei câţiva pacienţi tuşesc, semn că tratamentul îşi face efectul. „Lunar, ne trec pragul între 20 şi 60 de persoane, majoritatea copii. Salina este mecanică şi diferă de alte tipuri de saline de suprafaţă prin concentraţia mare a particulelor de sare din aer“, explică Laura Palii, asociatul unic al firmei Salina Center. Afacerea a început în urmă cu doi ani, primii pacienţi fiind chiar proprietara salinei şi fiica acesteia, care atunci avea 8 ani. „O prietenă care lucrează în cadrul ministerului belgian al sănătăţii mi-a arătat un studiu din care rezulta că Bucureştiul este cel mai poluat oraş din Europa şi că 20% din copiii care locuiesc aici suferă de astm. Atunci am decis să investesc 100.000 de euro pentru a deschide această salină“, povesteşte Palii. Sarea este adusă de la minele din Ucraina, fiindcă „sarea de la noi este murdară“. Dovadă că afacerea merge bine este faptul că, anul viitor, va fi deschisă a doua salină, în cartierul Militari, zonă de unde provin cei mai mulţi pacienţi. „Pentru noi, anul acesta a fost mai bun decât 2008. Boala nu ţine cont de criză. În primele şase luni din 2009, cifra de afaceri a fost de 98.000 de lei“, spune Palii. O şedinţă costă 25 de lei pentru adulţi şi copiii care au împlinit 6 ani şi 20 de lei pentru copiii cu vârsta de până la 6 ani.
Investiţia se amortizează rapid
Însă prima salină de suprafaţă din ţară a fost deschisă în urmă cu patru ani, la Târgu-Mureş, de către inventatorul acesteia, Nelu Roman, după ce acesta a obţinut, în acelaşi an, brevetul de la OSIM. Roman a amenajat într-un garaj de 25 mp o încăpere cu pereţii îmbrăcaţi în bulgări de sare, uniţi cu un adeziv special. Tavanul l-a acoperit cu stalactite saline, iar pe podea a fost aşternut un covor de sare, adusă de la Praid, cu o grosime de circa 20 cm. „Adezivul cristalizează în timp, iar încăperea se izolează astfel încât să nu existe risc de coroziune“, ne explică Roman. Pentru această invenţie a primit trei medalii de aur în cadrul Salonului Mondial de Invenţii de la Budapesta. Cu toate acestea, de ani de zile, Roman poartă, fără succes, discuţii cu Ministerul Sănătăţii pentru a introduce şedinţele în salinele de suprafaţă pe lista tratamentelor care se decontează de către Casa Naţională de Asigurări.
„După ce am construit salina, ideea a fost preluată de mulţi întreprinzători. Aşa că au apărut, ca ciupercile după ploaie, o mulţime saline de suprafaţă în întreaga ţară. În Oradea sunt trei, în Bucureşti, două, iar recent a fost inaugurată una la Constanţa. Saline sunt şi la Cluj-Napoca, şi la Sfântu Gheorghe, şi la Focşani, dar şi în alte oraşe. Cea mai mare este cea de la Braşov, care este amplasată pe două etaje şi care are în total 160 de mp“. Roman spune că acest nou tip de afacere s-a extins cu repeziciune, deoarece nu necesită o investiţie mare (în medie, 20.000 – 25.000 de euro, în funcţie de suprafaţă), iar perioada de amortizare este de numai câteva luni.
Încasări lunare de 7.000 de euro
Nelu Roman a făcut un calcul simplu în ceea ce priveşte dimensiunile acestei afaceri: într-o salină cu o suprafaţă de 20 mp, încap 10 persoane/seria de o oră, adică circa 100 de persoane/zi. Pe lună, o astfel de salină are, în medie, 3.000 de pacienţi, cele mai solicitate zile fiind sâmbăta şi duminica. La un preţ mediu de 10 lei/şedinţă, rezultă încasări lunare de 30.000 de lei, adică aproximativ 7.000 de euro/lună, ceea ce înseamnă că amortizarea investiţiei se face în cel mult patru luni.
Inventatorul salinei de suprafaţă susţine că, în Ungaria, această afacere a căpătat dimensiuni mult mai mari şi că aproape fiecare centru spa are o astfel de salină. Roman spune că, în prezent, se află în negocieri cu diferiţi posibili parteneri din ţara vecină. „Am primit foarte multe solicitări, inclusiv din partea unor persoane fizice, care îşi doresc să-şi amenajeze la parterul vilelor astfel de saline. Cred că este afacerea viitorului“.
Dar multe dintre salinele amenajate în ţară nu îndeplinesc condiţiile de funcţionare care să asigure ionizarea, temperatura şi umiditatea optime. „Nu ştiu cum a dat SANEPID-ul autorizaţii pentru unele saline“, spune Nelu Roman, care povesteşte şi că, într-unul din oraşe, a dat peste o aşa-zisă salină care avea pereţii pictaţi sub formă de blocuri de sare, luminaţi astfel încât să ai impresia că intri într-o grotă. Cum depistaţi dacă salina este funcţională sau nu? Răspunsul îl dă chiar inventatorul: „La intrare, trebuie să se afişeze gradul de umiditate, încărcătura cu ioni pozitivi şi alţi parametri tehnici“.
Preţul mediu pentru construcţia unei saline artificiale este de 1.000 de euro/mp. Sunt incluse izolaţia, bulgării de sare şi adezivul.
Nelu Roman, inventatorul salinei de suprafaţă
26 de saline artificiale au fost identificate la nivel naţional de către Nelu Roman. Până la sfârşitul anului, vor fi inaugurate alte două, în Bucureşti şi Târgu-Mureş
