Sunt locuri în capitala noastră care parcă au încremenit în timp, senine și neîntinate, la doi pași de agitația din centrul unui oraș destul de gălăgios și de poluat cum e Bucureștiul. Locuri pe care le redescopăr cu bucurie din timp în timp și care mă inspiră să mai las mașina acasă și să bat străzile orașului cu piciorul sau cu bicicleta.
Vă invit să faceți acest exercițiu din când în când și anume să străbateți distanța dintre Universitate și Piața Victoriei pe străduțele din dreapta bulevardului Nicolae Bălcescu într-un zig-zag spontan. Să admirați casele vechi, unele dintre ele admirabil renovate, altele uitate parcă de decenii în paragină, să respirați parfumul copacilor bătrâni și să ascultați “muzica” unui cartier care s-a păstrat cât de cât intact. Aici puteți descoperi chiar vestigii ale unui București originar cum sunt micile biserici de pe vremea domnitorilor care au scăpat de furia buldozerelor și de “indicațiile prețioase” de dinainte de ’89.
De pildă la o aruncătură de băț de Maria Rosetti, o stradă destul de circulată de mașini din păcate, se află Schitul Darvari, o oază de liniște și rugăciune pentru o mână de călugări și pentru credincioșii care știu de existența lui, despre care Nicolae Steinhardt spunea că “nu poate să nu te atragă prin grația, micimea și liniștea lui tupilată”.
Schitul dă numele străzii mici care leagă Maria Rosetti de strada Icoanei, unde vă invit să vă abateți pasul în plimbările voastre atât pentru frumusețea lăcașului de rugăciune, dar și pentru farmecul autentic al străzii. Vis-à-vis de schit se află un restaurant mic, străjuit de un dud vânjos, care se numește Salsa Picante. Casa care îl găzduiește are și ea un farmec aparte, iar terasa ei răcoroasă este un refugiu ideal în zilele de vară caniculară. Înăuntru, spațiul rezervat propriu-zis restaurantului este destul de restrâns.
Sunt doar vreo 8 mese disponibile și la demisol există un spațiu de “lounge” pe care eu unul l-am vazut mai tot timpul gol, nu înțeleg prea bine cum și cât este el folosit de fapt. Pereții sunt vopsiți într-un roșu apăsător aluzie la specificul spaniol al restaurantului și cumva în ton cu mobilierul rustic, patinat, pe care l-au folosit în sala de mese. Seara, lucrul ăsta nu deranjează, însă îmi imaginez că la lumina zilei, pentru cei care vin să servească prânzul, de exemplu, roșul acela turbat nu este foarte prielnic digestiei.
Meniul este descurajant de voluminos. Pe de o parte te întrebi cum poate un bucătar să prepare într-un timp rezonabil oricare dintre cele o sută și ceva de feluri și cât de proaspete pot fi ingredientele. Pe de altă parte, câți dintre clienți vor reuși să parcurgă o listă atât de lungă ca să se decidă ce doresc să comande. Un lucru bun este că timpul de preparare este precizat în dreptul fiecărui fel, iar ospătarii mi s-au părut întotdeauna suficient de prompți și gata să-ți ofere informații dacă cumva te rătăcești printre paginile meniului.
Ce-am încercat și ne-a plăcut
Până să apucați să răsfoiți tot meniul, dacă foamea nu vă mai dă pace, vă sugerăm să comandați o porție de Pan de ajo – pâine prăjită cu cașcaval și usturoi și o porție de Jamon Serano. La capitolul aperitive puteți să mai încercați și Pimiento Relleno – ardei kapia umplut cu brânză sau Tortilla – celebra omletă spaniolă cu cartofi și cu ceapă. Orice aperitiv costă 14 lei. Pentru felul doi trebuie să încercați Paella. Noi am încercat Paella Catalană cu carne de porc, însă evident lista de combinații este și aici destul de lungă. Iar orice Paella costă 32 de lei. La desert vă recomand Tarta con Queso sau Espuma de chocolate (12 lei). Lista de vinuri nu este atât de generoasă ca aceea de mâncare, însă puteți găsi acolo câteva titluri românești bune, iar prețurile sunt rezonabile.
Legendă
Mâncare: 3 puncte din 5
Serviciu: 3 puncte din 5
Atmosferă: 3 puncte din 5
Salsa Picante
Schitu Darvari 4
021.211. 20.30, 0720.300.400
www.salsagroup.ro