O altă știre care anunța că cetatea Sarmizegetusa este în pericol după ce o firmă a intrat cu excavatoarele aproape de zidul porții de vest pentru a amenaja o parcare a fost preluată în doar câteva minute de ziarele centrale și televiziuni de pe site-urile sau paginile ziarelor locale.
Să le luăm pe rând. În cazul cetății Sarmizegetusa, este un fenomen des întâlnit și la care merită să și reacționăm. Este dreptul nostru, este istoria noastră. Mai ales că în ultimii ani Sarmizegetusa a mai fost „prădată” de hoți. Totuși, interesul românilor și al ONG-urilor este arătat numai dacă au loc astfel de întâmplări nedorite sau nefericite. Când vine vorba de administrare, de donații sau de conservare a patrimoniului național, românilor li se rupe heirupismul.
Spre exemplu, în bugetul Ministerului Culturii și Patrimoniului Național au fost alocate fonduri pentru Sarmizegetusa de numai 20.000 de euro.
Spre comparație, planul de conservare şi valorificare a moştenirii arheologice şi arhitectonice de la Roşia Montană va beneficia de fonduri de 70 de milioane de dolari. Această sumă colosală nu vine însă de la stat, ci de la RMGC. Unii vor spune că valoarea este în aceeași măsură cu interesul companiei pentru proiectul în care a intrat cu mulți ani în urmă.
Nu sunt un susținător al investitorului, dar nici nu pot face parte din barca cealaltă. Ani la rând i-am urmărit pe cei care vor „Salvarea Roșiei Montane”, dar ceea ce se vede e că Roșia Montană se ofilește tot mai mult sub încercările lor. Mai mult, chiar stă să moară. Dacă e să ne uităm și spre patrimoniul național de la Roșia Montană, așa cum stau lucrurile acum, cu intrarea sau nu pe lista UNESCO, acesta mai are puțin și dispare.
Galerii romane cu semnificație istorică deosebită, zeci de clădiri monument istoric și multe altele nu vor ajunge niciodată să fie conservate și puse în valoare în situația în care statul nu e în stare să susțină cu fonduri nici Cetatea Sarmizegetusa.
