În tradiția populară, această zi mai este numită și Sâmbăta Colivelor, fiind prima sâmbătă din Postul Mare. De asemenea, în această zi gospodinele pregătesc colivă din grâu fiert și o împodobesc.
Pomenirea morților
Din sâmbăta Sfântului Teodor Tiron și până în sâmbăta săracului Lazăr, în fiecare sâmbătă se face pomenirea celor adormiți în Domnul. Pentru sufletele lor, se aduc jertfe de pâine, vin și colivă.
Pomenirea martirului. Originea colivei
Pomenirea acestuia se face, anual, pe data de 17 februarie. Comemorarea sa în prima sâmbătă din Postul Mare stă în strânsă legătură cu o minune petrecută în timpul împăratului Iulian Apostatul.
Coliva aminteşte de o minune a Sfântului Teodor Tiron, petrecută în vremea împăratului Iulian Apostatul (361-363), care a dat ordin guvernatorului oraşului Constantinopol să stropească toate alimentele din pieţe cu sângele jertfit idolilor, în prima săptămână a Postului Mare, ca astfel să-i oblige pe creştini să întrerupă postul şi să consume jertfe aduse idolilor.
Sfântul Teodor Tiron a apărut în vis arhiepiscopului Eudoxie şi i-a poruncit să-i anunţe pe creştini să nu cumpere nimic din piaţă, ci să mănânce grâu fiert cu miere.
Tradiții populare
Tradiția populară transmite că vinerea înainte de sărbătorirea Sfântului Toader este „Vinerea Sântoaderului ”sau „Vinerea de după Lăsatul Secului de Paște” care este dedicată unuia dintre Caii lui Sântoader. Înainte de răsăritul soarelui, fetele scot rădăcina Homanului, iarba cu întrebuințări în medicina populară, în vrăji și în descântece și-l invocau pe Sântoaderul cel Mare: „Toadere, Sântoadere/ Dă cosiță fetelor/Cât e coada iepelor”.
Femeile nu au voie să muncească în această zi. Spălatul rufelor, mai ales cu mâna, este considerat a fi mare păcat. De asemenea, în această sâmbătă rudele nu trebuie să se certe pentru că vor avea parte de un an plin de necazuri. În tradiție, este menționat și că părinții trebuie să petreacă mai mult timp alături de cei mici însă fără să îi răsfețe prea tare.
