Cristiana Pașca Palmer, ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor, s-a întâlnit săptămâna trecută, la Ghimbav, cu autoritățile din județul Brașov. În cadrul întrevederii s-a discutat despre potențialul impact pe care viitorul aeroport din Ghimbav l-ar putea avea asupra unei arii naturale protejate care adăpostește o importantă comunitate de castori din România, cu aspect unic.
La finalul discuției, ministrul Cristiana Pașca Palmer a spus că ”am dorit să mă întâlnesc în mod special cu autoritățile din județul Brașov pentru a discuta despre temerile de aici referitoare la prezența unei arii protejate cu castori în proximitatea viitorului aeroport. A fost o discuție constructivă în care am clarificat această chestiune: prezența comunității de castori nu reprezintă nici un pericol pentru dezvoltarea investiției. Mai mult decât atât, aria protejată care adăpostește comunitatea de castori, aflată la circa 600 de m de aeroport, poate reprezenta un punct de atracție turistică și poate de un plus de inedit investiției”.
În prezent, situl cu castori este propus spre desemnare, neavând încă statut de protecție. El este situat în lunca inundabilă a râului Bârsa, la granița dintre comunele Ghimbav și Codlea, județul Brașov și este unic prin caracteristicile pe care le întrunește (atât din punct de vedere al biotopului cât și al biocenozei).
Zona a fost descoperită cu ocazia unor cercetărilor prilejuite de evaluarea habitatelor populate cu castori în bazinul râului Olt în 2013, ocazie cu care a fost remarcată valoarea deosebită a habitatului. Ulterior studiile au continuat și s-a realizat un inventar primar al speciilor prezente.
Pădurea și lacurile create de castori sunt situate cu 5-9 m mai jos (din punct de vedere altitudinal) decât terasa care constituie albia majoră, pe care sunt dispuse obiectivele economice, cel mai apropiat fiind aeroportul al cărui îmrejmuire este la cca 600 m de limita sitului și 750 m de zona populată de castori.
Trebuie subliniat faptul aici se găsește singura colonie de castori eurasiatici descoperită până în prezent în România, cantonată în jurul unor izvoare cu caracter permanent care mențin stabilitatea ecosistemului. Din acest punct de vedere situl poate fi considerat un muzeu în aer liber și ar avea un impact educațional și științific foarte mare.