Atât șampania, cât și Prosecco sunt vinuri albe spumante, dar există câteva diferențe-cheie între cele două, fânându-le vinuri distincte.  Cel mai simplu mod de a înțelege diferența dintre aceste două vinuri este în funcție de țara din care provin: șampania este franțuzează iar Prosecco este italienesc. Acest lucru poate fi definit în funcție de regiune; Șampania provine din regiunea Champagne, din nord-estul țării.

Prosecco poate proveni din două regiuni viticole diferite – Veneto și Friuli Venezia Giulia — care cuprind nouă provincii diferite din nord-estul Italiei; există și un sat numit Prosecco în provincia Trieste (lângă granița cu Slovenia).

Potrivit Chowhound, șampania este considerată oficial o băutură mai veche, având o vechime de 150 de ani. Prima șampanie a fost produsă de faimosul Dom Pérignon, în 1693. Cu toate acestea, primul vin alb spumant francez a fost produs cu peste 100 de ani, de călugării dintr-o altă regiune a Franței, în 1531.

Prima înregistrare scrisă a vinului Prosecco apare în 1772; cu toate acestea, este posibil să fi fost produs mai devreme. Documentele istorice indică faptul că vinul ar fi fost produs în aceeași regiune, în anul 1 d.Hr. – dar nu există nicio modalitate de a ști dacă este acest Prosecco spumos pe care îl avem astăzi.

Diferențele dintre struguri și producție

Fiecare vin alb spumant folosește un soi de strugure diferit. Prosecco a folosit inițial un strugure numit Prosecco, care a cărui denumire s-a schimbat în Glera în ultimii ani. Acest soi de struguri trebuie să reprezinte 85% din vin pentru a fi considerat Prosecco; restul de 15% pot fi soiuri precum pinot bianco, pinot grigio, verdiso, perera, chardonnay și bianchetta trevigiana.

Șampania poate fi făcută din mai multe soiuri de struguri, care include o gamă destul de generoasă, cum ar fi chardonnay, pinot meunier, pinot noir, pinot blanc, pinot gris, petit meslier și arbone. Vinul spumant francez este ceva mai strict decât Prosecco, deoarece nu există procente definite; poate fi făcut dintr-unul dintre aceste soiuri sau dintr-un amestec.

Fiecare vin începe ca oricare altul – strugurii sunt culeși și zdrobiți, drojdia este adăugată în zeama strugurilor și apoi trece printr-o primă fermentație. Diferența dintre cele două vinuri apare la a doua fermentație. A doua fermentație, la Prosecco, este finalizată folosindu-se o tehnică numită metoda Charmat sau rezervor, în care vinul este depozitat în rezervoare închise, timp de aproximativ o lună, uneori până la nouă luni, pentru a capta dioxidul de carbon.

A doua fermentație a șampaniei – numită ”fermentație tradițională” sau ”méthode Champenoise” – are loc în sticla de vin pentru o perioadă considerabil mai lungă, cel puțin un an. Când șampania este gata, drojdia se strecoară din sticlă și apoi se adaugă o cantitate mică de zahăr și de must în sticlă.

Diferențele dintre aromă și bule

A doua fermentație are un impact semnificativ asupra aromei finale a fiecărui vin. O diferență cheie aici este că șampania are un contact mai lung cu drojdia, cât timp se află în sticlă, în timp ce drojdia este filtrată înainte ca Prosecco să fie îmbuteliat. Aromele influențate de drojdie – care se găsesc adesea în beri, pot aminti de pâinea prăjită și de produse de patiserie. În plus, șampania are o gamă destul de complexă de arome, inclusiv fructe cu sâmburi, fructe uscate, nuci, căpșuni, citrice și chiar note cremoase.

Prosecco nu are de obicei aceste arome asemănătoare pâinii, ci unele mai delicate. Este un vin plin de aromă, dar notele florale, de vanilie, de citrice, pere și măr tind să fie notele dominante. Vinul alb spumant italian poate avea și unele note de nuci, de cremă de alune și banane.

De asemenea, bulele diferă între cele două vinuri spumante. Prosecco are bule mai mari, care se ridică la suprafață mai repede, creând o senzație spumoasă în gură. Există două categorii distincte pentru nivelul de carbonatare în Prosecco: spumante are cea mai mare carbonatare, în timp ce frizzante semi-spumant este mai plat. Bulele de Prosecco tind să se disipeze mai repede decât bulele de șampanie, care sunt mai fine și mai delicate și durează mai mult în pahar. În general, șampania este considerată un vin mai carbogazos, în comparație cu Prosecco.

Niveluri de dulceață în cele două vinuri spumante

Indiferent de preferințe, există un Prosecco sau o șampanie potrivită pentru fiecare. Nivelurile de dulceață ale fiecărui tip de vin sunt determinate de gramele de zahăr rezidual per litru. Cel mai popular Prosecco este cel care are cea mai mică cantitate de zahăr rezidual, numit extra-dry sau brut. Pentru ceva mai dulce, alegeți dry sau semi-dry (deseori etichetat ca demi-sec).

Când vine vorba de șampanie, brut este una dintre cele mai populare opțiuni pentru nivelurile de dulceață. Dar puteți alege și extra brut sau brut nature. La fel ca Prosecco, există dry și semi-dry pentru ceva mai dulce, dar șampania poate merge până la doux, considerat destul de dulce și care funcționează bine ca un vin de desert. Acest nivel de dulceață este posibil la Prosecco, dar nu este foarte obișnuit.

Diferențe între preț și ocazie

Există o diferență considerabilă de preț între cele două vinuri albe spumante, șampania fiind în general opțiunea mai scumpă. Pentru o sticlă decentă de șampanie, așteptați-vă să plătiți în jur de 40 USD, în timp ce o sticlă bună de Prosecco poate fi achiziționată la jumătate din preț, în jur de 20 USD. Prețul nu confirmă neapărat că șampania este mai bună, dar reflectă in mare măsură procesul de producție și durata de fermentație, care contribuie la acest preț mai mare. Șampania este fermentată mult mai mult decât Prosecco; în plus, procesul de ucidere și extracție a drojdiei după îmbuteliere este mult mai intensiv.

Ar fi incorect să se spună că Prosecco este o șampanie mai ieftină. Prosecco poate fi la fel de plăcut ca șampania, dar cu un preț mai mic datorită fermentației mai scurte și producției mai puțin intensive în muncă. Acesta este motivul pentru care șampania este adesea scoasă de la rece în timpul unei sărbători sau aniversări, fiind mai populară pentru ocazii speciale.