Amplificate de criza economică, pro­blemele sistemului sanitar ro­mânesc au explodat zilele acestea, expunându-ne un crunt adevăr. Nu putem avea o societate cât de cât stabilă, când starea de sănătate ne este atât de puternic afectată. Mi-e teamă însă că acesta nu este decât începutul şi că mai ales sănătatea şi viitorul copiilor noştri sunt ameninţate. Şi în acest domeniu plătim azi tribut ezitărilor de la începutul anilor ’90 şi inabilităţii celor ce s-au perindat pe la Ministerul Sănătăţii în a reforma sistemul. Imediat după ’89, întreprinderile de stat au fost transformate în societăţi comerciale şi au fost create seturi de legi care să introducă guvernanţa corporativă şi să reglementeze relaţiile dintre acţionari şi societăţile deţinute, precum şi principiile după care trebuiau conduse. Asta nu i-a împiedicat pe unii directori de atunci să conducă de parcă ar fi fost pe propriile feude, dar măcar a introdus un pic de rigoare şi disciplină. Tot atunci ar fi trebuit reformate şi instituţiile sanitare, spitale şi policlinici. Nu s-a făcut nimic din toate astea mulţi ani, şi spitalele au fost conduse discreţionar de directori care nu trebuiau să răspundă pentru rezultatele lor financiare şi deci nu aveau niciun interes să reformeze spitalele. După 20 de ani, încă avem prea multe spitale prost utilate şi ineficiente, care înghit majoritatea banilor caselor de asigurări. Sistemul cabinetelor individuale de medicină primară şi de specialitate creat la sfârşitul anilor ‘90 ar fi putut fi o soluţie de a rezolva problemele de sănătate ale multor români, în special ale celor ce provin din categorii defavorizate. Ele puteau degreva sistemul de multe cheltuieli din simplul motiv că pentru o consultaţie şi o reţetă ar fi mai ieftin şi mai simplu să te prezinţi la un astfel de cabinet decât să mergi la un spital şi să te internezi câteva zile. Astăzi, constatăm cu stupoare că sistemul cabinetelor medicale individuale este sistematic distrus prin subfinanţare şi desconsiderare. De ceva vreme, se constată o adevărată campanie de descurajare a medicilor ce au ales să activeze în această formă de organizare. Veniturile lor au fost reduse numai în 2010 cu 30%-40%, iar mai nou, prin noul cod fiscal, li s-au mărit şi taxele. S-a ajuns uneori la situaţii absolut aberante, în care un astfel de medic să rămână cu mai nimic la sfârşitul lunii, după ce îşi plăteşte asistenta, contabilul şi taxele. Nu e de mirare că în aceste condiţii tot mai mulţi medici aleg să părăsească ţara şi să se îndrepte spre zări, unde prezenţa lor este dorită şi răsplătită pe măsură. Este adevărat că, în acelaşi timp, există un sistem de sănătate privat ce pare să se dezvolte cu o viteză destul de mare. Sunt tot mai dese tranzacţiile în care se plătesc sume exorbitante pentru cumpărarea unor astfel de reţele private. Nu trebuie însă să ne amăgim. Aceste reţele nu îşi propun şi nu vor putea înlocui niciodată sistemul de sănătate public, iar starea în care se află acesta astăzi e de natură să ne dea fiori tuturor.

CRISTIAN NACU, partner Enterprise Investors