Profesor de filosofie, politică și economie la Universitatea Catolică de la Lisabona, Ana Maria Evans, analizează actualul război al Rusiei împotriva Ucrainei, ciocnirea dintre NATO și Moscova și consecințele conflictului la nivel global, ținând seama de rivalitatea dintre SUA și China, de asemenea.
Sancțiunile pe care mizează SUA și aliații împotriva lui Putin. Constituie un fel de război nuclear economic
Reporter: Invazia Ucrainei se poate încheia doar cu o capitulare ucraineană sau credeți că este posibilă o mediere care să salveze onoarea lui Vladimir Putin și să-i permită lui Volodimir Zelenski să mențină suveranitatea țării?
Ana Maria Evans: Da, cred că este posibilă o mediere care îi salvează onoarea lui Putin și îi permite lui Zelenski să mențină suveranitatea țării. Din păcate, această soluție – care va putea apărea atunci când Rusia va captura puncte vitale în Ucraina – va presupune pierderea integrității teritoriale în această țară. Definirea împărţirii și asigurarea neutralității Ucrainei vor constitui epicentrul negocierilor de mediere.
Reporter: Este doar pericolul unui război nuclear cel care împiedică NATO să intervină în favoarea Ucrainei?
Ana Maria Evans: Mai presus de orice, pericolul escaladării nucleare este cel care împiedică NATO să intervină pe teren. Chiar dacă acest pericol nu ar exista, o intervenție directă într-o țară de dimensiunea Ucrainei (care nu este membră a NATO) ar necesita resurse umane, operaționale și echipamente la o scară mult mai mare decât orice intervenție anterioară a NATO în situații de conflict. Europa și SUA mizează pe aplicarea de sancțiuni la adresa Rusiei, care constituie un fel de „război nuclear economic”, conform convingerii că „ambiția militară a unei țări este limitată de capacitatea sa de rezistență economică”.
Reporter: Credeți că unitatea actuală din NATO și din UE se vor menţine după încheierea acestui război?
Ana Maria Evans: Invadarea de către Rusia a Ucrainei obligă UE și statele sale membre să regândească politica de apărare comună și responsabilitățile naționale în acest domeniu. Sunt de așteptat divergenţe, atât în cadrul UE, a cărei geografie extinsă presupune priorități naționale diferite, cât și în articularea misiunii și responsabilităților forțelor de apărare comune ale NATO și europene. Folosind gândirea unuia dintre marii analiști ai integrării europene, Ernst Haas, „contradicțiile pot fi rezolvate doar prin intensificarea cooperării”.
Reporter: Există vreo șansă ca sancțiunile economice și rezultatele militare insuficiente să ducă la o schimbare a conducerii de la Moscova?
Ana Maria Evans: Aceasta este dorința Europei, a SUA și a aliaților lor. Mai mult decât o schimbare de conducere, soluția constă în democratizarea regimului politic rus care, în acest moment, se bazează pe un model de capitalism de stat patronat de oligarhii autocrate, susținut de forțele militare și de securitate, și întărit de capacitatea nucleară a țării. Până în momentul de faţă, nu deţinem informații care să sugereze fisuri în regim.
Reporter: Cum apreciați prestaţia lui Joe Biden în această criză?
Ana Maria Evans: Nu s-ar putea face mult mai mult fără a trece la o intervenție militară directă în Ucraina, cu riscul unei escalade nucleare. Președintele Biden a arătat clar în discursurile sale că nu va plasa trupe pe pământ ucrainean. Administrația americană a susţinut NATO în privinţa trimiterii de arme și echipamente în Ucraina, precum și forțele de apărare ucrainene prin intermediul informațiilor („intelligence”). Cu toate acestea, strategia lui Biden este centrată pe instituirea de sancțiuni draconice în vederea izolării Rusiei și a decapitării pilonilor financiari ai regimului, precum și a capacităților sale de război. În plus, SUA oferă Europei o supapă de evacuare fața de dependența energetică de Rusia, fie prin livrarea directă de gaz sub formă lichidă, fie prin negocieri intense cu țările producătoare de petrol și gaze. De asemenea, SUA cooperează cu UE, prin intermediul grupului transatlantic operativ de anchetă care își propune să identifice elitele care susțin regimul Putin și să le înghețe activele financiare internaționale.
Reporter: Profită China de pe urma acestei ciocniri Occident-Rusia sau o eventuală criză economică globală va anula orice avantaje pe care le-ar putea dobândi?
Ana Maria Evans: China a dovedit capacitatea de a dezvolta o strategie economică și financiară globală susținută pentru a detrona hegemonia modelelor de capitalism și ideologia democratică occidentală. Strategia chineză se bazează pe investiții externe în infrastructură, prin programul One Belt One Road, la care Rusia este partener, pe crearea Asian Infrastructure Investment Bank, în 2016, în cadrul căreia China deține cea mai mare participaţie, și pe dezvoltarea (și integrarea unor bănci rusești în) sisteme de plată care constituie alternative pentru integrarea financiară (concurând, de exemplu, cu rețeaua SWIFT). Unii analiști sugerează că violența sancțiunilor actuale împotriva Rusiei va contribui la integrarea regimurile autocrate din sistemul financiar chinez, încercând să-și reducă propria vulnerabilitate la potențialele sancțiuni occidentale. China a mizat, de asemenea, pe autosuficiența alimentară și tehnologică drept element vital de securitate. În ciuda acestui fapt, sunt de așteptat presiuni inflaționiste puternice ca urmare a războiului.
Reporter: Poate ONU să facă mai mult în această criză sau sistemul de veto din Consiliul de Securitate o paralizează complet?
Ana Maria Evans: Rusia și-a folosit deja dreptul de veto pentru a împiedica Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite să adopte o rezoluție de condamnare a anexării Crimeei în 2014 și a făcut-o din nou pe 25 februarie a.c. pentru a se opune rezoluției care dispunea retragerea imediată a tuturor trupelor ruseşti de pe teritoriul ucrainean. Nu a reușit să împiedice Consiliul de Securitate să convoace reuniunea de urgență a Adunării Generale a Națiunilor Unite, în cadrul căreia a fost adoptată Rezoluția „Agresiunea împotriva Ucrainei”, care condamnă invazia și care face apel la o încetare efectivă și imediată a focului. Deși Rezoluțiile Adunării Generale nu sunt obligatorii, ponderea politică a votului a fost covârșitoare, întrucât reunește 141 de state la condamnarea invadării de către Rusia, punându-l pe Putin într-o poziție de izolare lărgită la nivel internațional, a declarat aceasta într-un interviu realizat de către Leonidio Paulo Ferreira, publicat pe Diario de Noticias.