Veştile bune continuă să vină dinspre Europa în privinţa drepturilor persoanelor. La finele lui 2007, se publica în Monitorul Oficial Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor.

Pe lângă prevederile legii în sine, prin care se introduc concepte şi reguli noi privind comercializarea bunurilor şi serviciilor către consumatori, sunt aduse şi modificări la o serie de acte normative existente şi care au în vedere protecţia consumatorilor.

Trebuie remarcat, în primul rând, modul în care se definesc (sau se redefinesc) o serie de termeni cum ar fi acela de consumator, comerciant, produs, consumator mediu.

Astfel, prin produse se înţeleg „orice bunuri sau servicii, inclusiv bunuri imobile, drepturi şi obligaţii“. Consumatorul mediu este acel consumator considerat ca fiind rezonabil informat, atent şi precaut, ţinând seama de factorii sociali, culturali şi lingvistici.

Fără a insista în mod special, Legea nr. 363/2007 ia în vizor şi profesiile reglementate, cum ar fi cele de notar, avocat, medic, contabil autorizat, consultant fiscal, etc. Astfel, comerciantul este definit inclusiv ca persoana fizică sau juridică ce acţionează în cadrul activităţii sale liberale. Se face trimitere la un cod de conduită, la diligenţă profesională şi se defineşte profesia reglementată.

Prevederi noi

Faţă de legislaţia anterioară, Legea nr. 363/2007 aduce nou mai multe lucruri. În primul rând, defineşte în mod explicit practicile comerciale înşelătoare şi pe cele agresive, denumite în mod generic ca fiind practici incorecte. În al doilea rând, recomandă în mod indirect întocmirea de către comercianţi a unor coduri de conduită. În sensul legii, prin cod de conduită se înţelege „acordul sau ansamblul de reguli care nu este impus prin legislaţie sau dispoziţii administrative şi care defineşte comportamentul comercianţilor, care se angajează să îl respecte, cu privire la una sau mai multe practici comerciale ori la unul sau mai multe sectoare de activitate“. Legea nu prevede obligaţia întocmirii de astfel de coduri. Împuterniceşte, în schimb, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) să consilieze comercianţii în această privinţă.

A treia noutate este posibilitatea ca persoanele sau organizaţiile care, potrivit legii, au un interes legitim (inclusiv comercianţii) să sesizeze Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor în legătură cu practicile comerciale incorecte sau să iniţieze acţiuni în justiţie împotriva comercianţilor care au săvârşit ori sunt susceptibili să săvârşească practici comerciale incorecte.

În plus, legea prevede posibilitatea sancţionării celor care încalcă prevederile legii, amenzile fiind cuprinse între 3.000 şi 30.000 de lei. În cazul în care comercianţii refuză să respecte deciziile ANPC, riscă alte amenzi contravenţionale, cuprinse între 6.000 şi 60.000 de lei. Ca măsură complementară, poate fi suspendată activitatea comerciantului găsit vinovat de folosirea unor practici comerciale incorecte.

În termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a legii se vor emite norme şi reglementări specifice. De asemenea, se prevede republicarea a mai mult de 20 de acte normative care conţin reglementări privind protecţia consumatorilor.

În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a Legii nr. 363/ 2007 vor fi emise reglementările privind înfiinţarea şi funcţionarea centrelor de consultanţă şi informare ale consumatorilor, precum şi modul de constituire a surselor de finanţare ale acestora. Înfiinţarea acestor centre în cadrul asociaţiilor de consumatori legal constituite, precum şi a Centrului European al Consumatorilor, este prevăzută de OG nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 363/2007.

Practici comerciale agresive

1. Solicitarea persistentă şi nedorită, prin intermediul telefonului, faxului, e-mailului sau prin alte mijloace de comunicare la distanţă, cu excepţia situaţiilor legitime şi în măsură justificată, conform legislaţiei naţionale, pentru punerea în aplicare a unei obligaţii contractuale.

2. Solicitarea de la un consumator care doreşte să execute o poliţă de asigurare de a aduce documente care nu pot fi considerate în mod rezonabil relevante, pentru a stabili dacă pretenţia este validă, sau lipsa sistematică a răspunsului la corespondenţa pertinentă, cu scopul de a determina un consumator să renunţe la exercitarea drepturilor sale contractuale.

3. Includerea într-o reclamă a unui îndemn direct adresat copiilor să cumpere produsele promovate sau să îşi convingă părinţii ori alţi adulţi să cumpere produsele promovate.

Practici comerciale înşelătoare

1. Afirmarea de către comerciant că este parte semnatară a unui cod de conduită, în cazul în care nu este.

2. Afişarea unui certificat, a unei mărci de calitate sau a unui echivalent fără a fi obţinut autorizaţia necesară.

3. Lansarea unei invitaţii de a cumpăra produse la un anumit preţ, în cazul în care comerciantul nu dezvăluie existenţa unor motive rezonabile în baza cărora ar aprecia că nu va putea să furnizeze, el însuşi sau prin intermediul altui comerciant, acele produse sau produse similare la acelaşi preţ, pentru o perioadă şi într-o cantitate rezonabilă, avându-se în vedere produsul, amploarea reclamei şi preţul oferit.

4. Prezentarea drepturilor oferite consumatorilor prin lege ca o caracteristică distinctă a ofertei comerciantului.

5. Utilizarea unui context editorial în mass-media, în vederea promovării unui produs pentru a cărui reclamă comerciantul a plătit, fără însă ca aceasta să se precizeze clar, fie în cuprins, fie prin imagini sau sunete uşor de identificat de către consumator (publicitate mascată).

6. Promovarea, cu intenţia de a induce în eroare consumatorul, a unui produs care se aseamănă cu un alt produs fabricat de un anumit producător, astfel încât consumatorul să creadă că produsul este fabricat de acest producător.

7. Crearea, operarea sau promovarea unui sistem promoţional piramidal, pe care un consumator îl ia în considerare datorită posibilităţii de a primi remuneraţie, ce provine în special ca urmare a introducerii unui alt consumator în sistem decât ca urmare a vânzării sau consumului produselor.

8. Afirmarea că un produs poate facilita câştiguri la jocurile de noroc.

9. Transmiterea de informaţii inexacte cu privire la condiţiile oferite de piaţă sau la posibilitatea achiziţionării produsului, cu intenţia de a determina consumatorul să cumpere produsul în condiţii mai puţin favorabile decât în condiţiile normale ale pieţei.

10. Includerea în materialele publicitare a unei facturi sau a unui document similar referitor la plată, prin care se dă consumatorului impresia că acesta a comandat deja produsul promovat, când, de fapt, acesta nu l-a comandat.

11. Afirmarea falsă sau crearea impresiei că acţiunile comerciantului nu sunt legate de activităţile sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, sau falsa prezentare a calităţii sale de consumator.