Pentru un tanar nascut si educat pe continentul american, intalnirea cu o lume pe care a cunoscut-o doar din povestile parintilor sau din ziare a fost, dupa cum marturiseste, „ceva extraordinar! O explozie de informatii si de evenimente! Atunci m-am gandit ca informatia reprezinta viitorul Romaniei, iar comunicatiile ar putea fi o afacere buna pentru mine.”
Cand a venit, la cateva luni dupa Revolutie, impreuna cu tatal sau si un frate, nu stia nici macar un cuvant in romaneste. Lucru explicabil pentru o persoana care s-a nascut si s-a maturizat intr-un mediu strain, cu atat mai mult ca, data fiind originea mamei sale, limba in care a invatat sa spuna primele cuvinte a fost franceza. In schimb, a fost multumit de faptul ca, pentru prima data in viata, nu a trebuit sa-si repete numele pentru a fi inteles. „Primilor doi copii care s-au nascut dupa ramanerea in Texas, parintii mei le-au dat prenume tipic americane. Simtindu-se deja integrati in viata de pe Noul Continent, cand m-am nascut eu, la 27 septembrie 1961, au gasit de cuviinta sa-mi puna numele Radu, pentru a continua traditia familiei. Pe tatal meu, la fel ca si pe bunicul, il cheama Radu. La randul meu, am pus primului copil acelasi prenume.” Dincolo de aceasta legatura normala cu locurile din care provine familia sa, nimeni nu intelege hotararea lui Radu Florescu de a se intoarce in tara. Cu atat mai putin acum, cand plecarea in America a devenit, iarasi, unul dintre visele romanilor.
„Nu pot sa va spun de ce am venit aici – recunoaste chiar dl Florescu.
Mi-am dat seama ca sunt niste oportunitati in Romania. Spiritul meu este unul de aventura si risc.” Si de patriot, s-ar mai putea spune, tinand cont de „antecedentele” familiei: bunicul a fost, inainte de razboi, unul dintre diplomatii Romaniei, iar tatal sau, profesor de istorie, este cunoscut in lume prin studiile dedicate lui Vlad Tepes sau Dracula, cum le place americanilor. Indiferent de atributele care ar putea fi gasite pentru a justifica optiunea venirii in Romania, cert este un fapt, cu valoare generala: viitorul apartine spiritelor libere, provocatoare si deschise catre cunoastere. Prin educatie, Radu Florescu apartine, deopotriva, culturii americane si celei europene. „Jumatate din timp am studiat in SUA si jumatate in Franta si Elvetia – explica interlocutorul nostru. Am o educatie euro-americana. Trebuie sa va spun, in cunostinta de cauza, ca liceul european este mai bun, dar universitatea americana este de preferat. In Europa se face multa teorie. In SUA se face practica, iar invatamantul este mai deschis, mai putin formal.” Dar si tinerii sunt mai hotarati sa ia viata in piept.
Imediat dupa terminarea licelui, in vacanta, Radu a plecat sa lucreze la o rafinarie din Texas. „Era un loc pierdut, la vreo 200 km de Houston, unde nu vedeai decat cow-boy conducand camioane, serpi veninosi si crocodili. A fost un experiment extraordinar. In prima zi, mi-aduc aminte, m-am batut cu niste sudisti. Acolo inca mai exista astfel de confruntari intre sudisti si nordisti. Am cedat repede, pentru ca stiam ca daca opun rezistenta, sunt mort. Dupa aceea baietii m-au acceptat. Am lucrat acolo timp de trei luni sub un soare ucigator, la 45 de grade, dar am fost teribil de bine platit: 14 dolari/ora.” In vara urmatoare, pe tot timpul vacantei, a lucrat ca chelner intr-un restaurant, pentru ca nu a vrut cu nici un chip sa-i plateasca parintii studiile. Acesta este, de fapt, stilul specific tinerilor americani: de a trai independent dupa terminarea liceului.
La inceputul deceniului opt, in plina ascensiune economica, gasirea unui loc de munca bun nu era o problema pentru un tanar american. Dl Radu Florescu spune ca a fost pur si simplu vanat de firmele specializate, pentru a fi plasat in companii de renume de pe Wall Street. Este foarte adevarat insa ca a contribuit si reputatia scolii de business urmate (Boston College), ca si dubla specializarea, in marketing si finante. La scurt timp dupa absolvire, a inceput sa lucreze ca trader la bursa cu actiuni pe aur, argint, petrol, citrice si inghetata. „A fost o nebunie totala. Banii se castiga prea usor acolo. Altii de varsta mea faceau insa si mai multi bani. De zece ori mai multi, poate!”
Intalnirea cu o tanara frantuzoaica, venita in vacanta la New York, i-a schimbat pe neasteptate viata. O pasiune fulgeratoare, pentru care s-a hotarat sa lase totul balta. „M-am hotarat sa plec in Franta, pentru ca HA