Radu Mușetescu
Dacă cu o săptămână înainte, respingerea proiectului de cod fiscal genera o dezbatere aprinsă cu privire la politicile economice ale statului, trecerea în această săptămână a propunerii de rectificare bugetară s-a produs fără prea mare zgomot. Aproape periculos de multă liniște. Semn că o mare parte din cei care și-au dat cu părerea cu privire la propunerea de cod fiscal nu au înțeles mai nimic din miza fundamentală a dezbaterii privind relaxarea fiscală.
În primul rând, prima rectificare bugetară pe 2015 a survenit în condițiile în care guvernul României s-a trezit, conform notei de fundamentare din partea Ministerului Finanțelor Publice, cu un excedent bugetar pe primul semestru de aproape 1 miliard de euro (în principal, din creșterea de încasări fiscale) în locul unui deficit prognozat de circa 3 miliarde de euro. Pe scurt, economia României a crescut cu 3,3% anualizat în loc de 2,5%, gradul de colectare a crescut iar unele proiecte nu au fost realizate.
Această discrepanță de aproximativ 4 miliarde de euro de pe primul semestru – hai să aproximăm brutal la un potențial de 8 miliarde pe an – în condițiile unui buget anual de aproximativ 50 de miliarde de euro (grosso modo, echivalentul la aproximativ 220 miliarde de lei) este … destul de măricică. În opinia mea personală, spune destul de mult cu privire la calitatea prognozelor autorităților publice și ridică întrebarea dacă nu cumva de semnalele de alarmă cu privire la impactul relaxării fiscale nu au fost … supradimensionate! Dacă acest impact a fost calculat la fel de bine, ne-am fi putut aștepta la total altceva decât paznicii de serviciu ai echilibrului bugetar au estimat.
În al doilea rând, un aspect interesant apare în discuție: abordarea total neprincipială a guvernului cu privire la alocarea acestui excedent. Deși excedentele bugetare nu sunt foarte des întâlnite în România – ca să nu zicem chiar Europa, în general – o anumită strategie de a le aborda ar trebui pusă în practică. Pentru o țară în creștere, probabilitatea apariției unui excedent este mai mare decât cea ca unii dintre noi să câștige un milion de euro (și cu toate acestea, mulți ne facem planuri despre cum vom cheltui … primul milion). Altfel, excedentele se transformă – așa cum se pare că s-a și transformat cel din această săptămână – în „pomana porcului” (hai să îi spunem echivalentul autohton al „pork belly politics” din alte țări), respectiv guvernul împarte șoriciul și carnea după cum se poate citi în stele.
Dacă ar fi să ne uităm la case mai mari, excedentul bugetar înregistrat în Germania începând cu 2012 a determinat executivul german să decidă alocarea acestuia către reducerea datoriei publice în următorii 5 ani (cam de la 80% din PIB la circa 60% din PIB, necesar conform Pactului de Stabilitate). Nemții au înțeles – de aia sunt și nemți – că s-ar putea să avem o altă lege a prociclicității politicilor publice: și anume, dacă risipești bani ca prostu în perioada de creștere economică, s-ar putea să te împrumuți ca prostu în perioada de recesiune (adică exact atunci când se împrumută toată lumea și când piața este dezechilibrată). Adică rețeta souvlaki-ului de datorie grecesc.
În mod paradoxal, trecerea prin guvern a acestei pomeni nu a îngrijorat pe nimeni din zona Administrației Prezidențiale, a Băncii Naționale a României sau a Consiliului Fiscal (cel puțin după cunoștințele autorului – în caz contrar, mii de scuze, îngrijorarea a fost totuși prea subtil exprimată). Semn că marea „dezbatere” cu privire la proiectul de Cod Fiscal – cum să echilibrăm bugetul? – a fost praf în ochi. Bugetul se poate echilbra nu numai pe partea de încasări ci și pe partea de cheltuieli. Iată ce nu înțeleg mulți!
Chemările cu privire la „hai să cheltuim cât mai mulți bani”, venite mai ales din partea liderilor politici ai țării, pot crea un hazard moral teribil, respectiv un comportament aberant al funcționarilor publici de a aloca asemenea capital către proiecte penibile. Este exact ce s-a întâmplat în sectorul bancar din marile economii globale exact înainte de 2007 – 2008.
Să vedem continuarea aventurii proiectului de cod fiscal. Să sperăm că nu va fi o nouă șansă ratată a economiei românești!