România participă, de aproape 100 de ani la Bienala de Artă și, fără întrerupere, începând din 1991, la Bienala de Arhitectură de la Veneţia. În acest an, MNEMONICS este proiectul care reprezintă România la expoziţia la care participă 60 de ţări. Pavilionul românesc este considerat de presa italiană drept cea mai distractivă expoziție.

“Marele merit al MNEMONICS este radiografia caldă, umană pe care o face spațiului public liber din orașele românești, de-a lungul ultimelor decenii. O radiografie cu care publicul empatizează rapid și care declanșează amintiri puternice din copilărie pentru generații întregi de vizitatori”, a declarat Attila Kim, comisarul României la Bienala de Arhitectură de la Veneția.

Pornind de la temă, FREESPACE (tr. spațiu liber), MNEMONICS face, în primul rând, o analiză a evoluției statutului spațiului public în contextul istoriei arhitecturii și urbanismului din perioada 1950-2000: dezvoltarea programatică a orașelor, densificarea sistematică progresivă a țesutului urban în majoritatea orașelor țării în perioada 1950-1980 și transformarea urbană prea puțin controlată dintre 1990 și 2000. Pentru analiză și ilustrare, proiectul folosește instrumente, criterii și filtre de înțelegere a lumii desprinse din amintirile din copilărie, din jocurile copilăriei din fața blocului cunoscute de mulți dintre noi.

Astfel, expoziția propune o scenografie esențializată a spațiului liber dintre blocurile orașelor românești: pereții pavilionului din Giardini della Biennale prezintă fațade ale clădirilor din diferite perioade, alături de materiale informative ale fenomenelor urbane specifice fiecărei perioade, în timp ce interiorul perimetrului e populat de obiecte de recuzită cu puternică încărcătură emoțională: bara de bătut covoare, rotativa de metal, leagănele, o masă de ping-pong dar și o masă pe care vizitatorii își pot configura, cu ajutorul unor blocuri miniaturale din carton, cartierul sau strada pe care au copilărit. Din loc în loc, pereții sunt presărați cu casete cu cartonașe care prezintă jocurile copilăriei, illustrate: de la celebrul Șotron, la Rațele și Vânătorii, Elasticul, Castelul, 123 La Perete Stai și multe altele care populau adesea spațiile dintre blocuri, devenite spații de joacă spontane, unde atâtea generații de copii au crescut, construindu-și lumi imaginare și creând povești pline de fantezie.

 

Al doilea spațiu al proiectului, cel din cadrul Noii Galerii a Institutului Român de Culturăși Cercetare Umanistică, analizează scara blocului, un alt spațiu familiar copilăriei, văzut că o o zonă de tranziție între spațiul public și cel privat.

Bienala de la Veneția este deschisă până pe 25 noiembrie, dată după care echipa de proiect își propune aducerea expoziției în țară.

Attila Kim este un arhitect cu o vastă experiență în proiectarea și restaurarea arhitecturală. A fost nominalizat de tre ori pentru Premiul de Arhitectură Contemporană Mies van der Rohe al Uniunii Europene și pentru Premiul de Arhitectură Contemporană Iacov Chernikhov, Moscova. A studiat la Universitatea Tehnică din Cluj Napoca și a primit mai multe grant-uri de studiu în Slovacia, SUA și Olanda. Și-a continuat studiile cu un MA în Reabilitarea Monumentelor Istorice și un Doctorat în Arte, urmat de un grant de cercetare de la New Europe College din București.