Provocare: Turismul românesc s-a dovedit de cele mai multe ori rupt de realitate și incapabil să răspunda necesitățiilor actuale, aflându-se acum în momentul în care trebuie să aleagă unul dintre modelele posibile de dezvoltare

Nevoia unei schimbări a modului în care tratăm afluxul de turiști străini, dar și conștientizarea pi­erderilor economice masive pe care le suferim prin neexploatarea potențialului turistic pentru propriii cetățeni s-au distins tot mai puternic în ultimii ani, mai ales după declanșarea crizei, în 2008. Un fond plin de probleme a creat, în timp, imaginea de astăzi a turismului românesc. Pe de-o parte, există un nucleu dur, nemulțumit de condițiile de cazare, de mâncarea oferită la pensiunile din țară, de infrastructura ce avansează în același ritm greoi, care decide să își cheltuiască banii într-o altă țară. Pe de altă parte, suntem puși în fața dorințelor străinilor de a vedea în România tărâmul în care natura își arată adevărata față, nealterată, de unde vine și nevoia de conservare firească a întregului ansamblu existent. În fața acestor provocări, turismul românesc s-a găsit, de cele mai multe ori, rupt de realitate și incapabil să răspundă necesităților actuale.  

Atuuri și soluții

Ne găsim acum la răscrucea dintre două filosofii turistice. Fie adoptăm exemplul Bulgariei care, renunțând la promovarea exclusivă a naturii, a reformat cu totul serviciile oferite și a făcut din preț un atu care îl face până și pe turistul român să își cheltuiască economiile în țara vecinilor noștri, fie îmbrățișăm alternative ale turismului de masă. E foarte greu ca litoralul românesc să poată concura cu prețurile bulgarilor sau cu condițiile grecilor, dar acest lucru trebuie să ne convingă să regândim strategii, să retrasăm unele linii în planul turistic românesc.

O alternativă interesantă e turismul de afaceri, o nișă din ce în ce mai exploatată în ultimii ani la nivel mondial. Din cauză că distanțele dintre majoritatea obiectivelor turistice se parcurg cu dificultate, consumând mult timp, turismul de afaceri pare a fi modalitatea perfectă de a masca deficiențele unui sistem gripat.

Desigur, când ne referim la acest tip de turism, ne gândim la persoane care se află într-unul din orașele României pentru câteva zile, în interes de serviciu, și care decid să acorde câteva ore și pentru a vizita obiectivele turistice remarcabile din zona respectivă, fie pentru că sunt împătimiți ai naturii, fie pentru că, pur și simplu, caută un restaurant cu un anumit specific. Infrastructura disponibilă pentru a permite accesul la astfel de obiective devine foarte importantă. Acest tip de turism rezolvă nevoile actuale și, mai mult decât atât, cu ajutorul unei prezentari corecte și a unei promovări inteligente, va crea cadrul necesar pentru a-l satisface pe turist și pentru a-l face să revină. Cu toate problemele, România a arătat, în ultimii ani, că este totuși în stare să atragă tot mai mulți turiști europeni, mulți dintre aceștia alegând țara noastră ca destinație de vacanță în principal datorită contrastelor pe care le pot întâlni doar aici. Între Transilvania, Dracula, Casa Poporului și Delta Dunării se află și comunități aproape arhaice, minorități, dar și câini sau alte elemente de culoare pe care presa internațională le prezintă frecvent. 

Se spune că orice publicitate e importantă. Ei bine, în turism contează doar publicitatea bună și trebuie să învățăm să o evidențiem cât mai des. Poate, în acest fel, cu reforme gândite pe termen lung și servicii ajustate posibilităților reale, vom putea atrage nu doar turiști străini, ci și pe românii pierduți până acum între Nisipurile de Aur și Corfu